Povestea canalului Bistroe si cine, ce dreptate are: 

Pentru Ucraina el reprezinta o potentiala ruta comerciala, cu doua conditii: 

1) decolmatare permanenta, intrucat in mod natural canalul se colmateaza mereu, pune probleme chiar si traficului cu ambarcatiuni de pescaj mai mic, ucrainenii il curata mereu, samd; 2) adancire, ca sa poata fi utilizat si de ambarcatiuni mai mari.

Pentru Romania, lucrarile de adancire (nu de decolmatare, care nu sunt problematice) executate de ucraineni (pe partea lor, fireste, ca doar nu era sa dragheze ucrainenii la noi!) reprezinta un potential pericol ecologic. Nu conteaza ca ucrainenii lucreaza in interiorul frontierei lor (asa cum scrie ambasada ucraineana in comunicat), e vorba de un ecosistem care comunica, iar adancirea canalului Bistroe poate cauza daune semnificative Biosferei Deltei Dunarii (posibil si navigatiei comerciale de partea romaneasca? aici nu-mi mai amintesc exact, daca cineva stie, ar fi chiar util de aflat).

Din 2004, ucrainenii au inceput lucrari (care presupun dragare, indiguire, etc) de adancire, iar Romania a facut intampinari la toate organismele internationale abilitate (vedeti aici lista si istoricul: https://www.mae.ro/node/1520). Ni s-a dat mereu dreptate, li s-a cerut ucrainenilor sa respecte normele in vigoare, ucrainenii ba s-au oprit, ba au continuat sa dragheze mai mult sau mai putin ilegal (inclusiv in sensul ca nu au fost transparenti cu ce fac), noi am reclamat, ei iar s-au oprit. Per total chestiunea a ramas mereu problematica, dar nici nu s-a intamplat vreodata nimic foarte tragic. Printre altele, si pentru ca lucrarile de amploare pe care ar urma sa le faca ucrainenii costa un car de bani, pe care nici n-au fost vreodata cu adevarat interesati sa-i cheltuiasca.

Ce e nou acum si cine are dreptate? 

E nou ca, probabil, sub presiunea nevoii de a putea exporta cereale, Ucraina a inceput – din nou – ceva lucrari de adancire (putin probabil sa fie ceva spectaculos, ca asta nu se intampla de azi pe maine, e nevoie si de un dig nou, samd.) Probabil ca insista si sa includa canalul ca ruta navigabila in reteaua TEN-T. 

Iar Romania s-a panicat ca, in contextul simpatiei internationale pt Kiev, poate de data asta astia sunt seriosi cu definitivarea caii de navigatie, iar organizatiile internationale, inclusiv Comisia, ar putea fi mult mai permisive, statele membre fiind co-interesate ca Ucraina sa poata exporta. De asemenea, oricum e in cultura noastra diplomatica sa reactionam ferm fata de orice incercare a vecinilor de a juca in afara regulilor (din varii motive).

Deci (dupa cum se desprinde din comunicatul Ambasadei Ucrainei si tweetul Ministerului Transporturilor de la ei), ucrainenii nu spun tot adevarul, ci versiunea lor; adica orice mentionare a unor lucrari de „adancire”, la care partea romana nu a achiesat, e putin probabil sa fie facute cu respectarea tuturor normelor (apropo, de prin 202 Romania si Ucraina au ceva comisie comuna sau un proces similar de negociere a cadrului care sa rezolve problema). 

In acelasi timp, nu pare a fi nimic spectaculos de nou si cu care partea romana sa nu fie obisnuita, asa incat reactia de la Bucuresti e complet deplasata. Romania are de facut ce a facut si pana acum: reclamatie la partea ucraineana, la Bruxelles, la toate conventiile si organismele relevante unde suntem parte. Avem un dosar adunat pret de 20 de ani in care ni s-a tot dat dreptate, suntem membri UE, deci avem sanse categorice sa ni se dea si acum. Suntem, asadar, liberi sa facem ce scandal vrem fata de autoritatile abilitate. Ce noima are sa facem scandal public, in limba romana, fata de publicul propriu? Tre’ sa punem mana pe topoare, sa le aruncam spre ucrainenii care dragheaza pe partea lor de granita? Avem motive de exhibitionism cat timp nu pare ca am reclamat si nu am fost luati in seama, sau ceva? Daca eu, ca simplu cetatean, ma simt nedreptatit de vreo institutie, statul roman si organismele europene imi spun sa incerc intai sa imi rezolv amiabil problema cu institutia cu pricina, abia apoi sa ma adresez „mai sus”, daca nu am reusit. Asta nu se aplica si statului roman? Ne serveste la ceva sa iesim cu n-shpe comunicate (necoordonate nici macar intern, MAE-MMediu-MTransporturi) pana nu am solicitat si primit si pozitia Comisiei Europene, de pilda?

Ce-i drept, cu cat mai repede iese Comisia Europeana cu o pozitie, ca actor neutru, cu atat se va clarifica totul mai repede. Ca Ucraina ar putea fi in pozitia sa fie trasa de urechi in contextul asta, nu e mare lucru (contrar retoricii unora care sunt ultragiati in ultimele zile ca Ucraina nu se poarta ca Elvetia!); dar ca Romania nu a avut maturitatea sa rezolve calm, ferm si mai ales proportional problema, fara a face din asta o disputa publica, sigur nu vorbeste in favoarea noastra.

PS. Grija Romaniei fata de Delta Dunarii e induiosatoare avand in vedere cu cata preocupare am tratat-o chiar noi de-a lungul vremii!