Astăzi e Ziua Învățătorului, așa că mulțumesc iar Getei (Georgeta Caspruf) pentru cei patru ani împreună. Pentru că:

+ Ne-a întrebat cum ar trebui să fie o carte ca să o citim. Am răspuns că am vrea să aibă poze, foi mari si separate, desene făcute de copii. Așa a și publicat-o și ne-a pus-o în mână la sfârșitul ciclului primar. Am învățat că întrebarea pe care o pui, „Cum ar trebui să fie ca să fie bine?”, naște posibilități mai generoase decât argumentarea pro/contra.

+ Ne-a dus la munte să strângem gunoaie, chiar și scutece și alte porcării din campingul de lângă tabără, și am învățat că purtăm responsabilitatea mediului din jur.

+ Avea o emisiune radio, live, sâmbăta, și a decis să facă o rubrică cu câțiva dintre noi, copiii. Ne-a ales în urma unui concurs de propuneri, nu după cadourile părinților. Am învățat repede să am încredere în oameni la început, acolo unde alții nu bănuie că ar putea să se descurce.

+ Ne-a lăsat să ne organizăm singuri serbarea din clasa a patra. Ne-am certat un pic cine să prezinte, în ce ordine să intrăm, ce să cântăm, dar ne-a ieșit.

Zilele trecute am văzut-o pe învățătoarea din clasa a doua, a lui George Floyd, citind compunerea lui de acum 30 de ani, în care spunea și desena visul lui de a fi judecător când crește mare. O păstrase ea în arhiva personală cu lucrări ale copiilor.

Tuturor învățătorilor le urez La mulți ani! Și respect. Și resurse să își facă treaba. Și părinți care să le fie aliați.