Jacinda Arden demisionează, un șoc pentru mulți, și un șoc pe care îl resimt aproape de mine chiar dacă Noua Zeelandă este departe.

Jacinda a fost  la vremea primei ei nominalizări cea mai tânără șefă de Guvern din lume (37 de ani), a doua femeie premier care a născut în timpul mandatului și mai ales un lider cu compasiune și rezultate clare (în standardul de viață al poporului ei, renumele global al țării ei în timpul mandatului, și decizii curajoase la polul opus de Trump pe controlul armelor).

Dar pe mine omul politic m-a cucerit cu altceva. Cu rezultatele ei clare, apoi cu declarația ei de a fi rebelă față de ideea că politica este doar un loc al orgoliilor, cu felul deschis de a discuta cu poporul ei în teama uriașă din pandemie și răspunsurile atât de normale și clare la întrebări pe care un bărbat nu le-ar fi primit niciodată. (De exemplu când s-a văzut cu premiera Islandei au fost întrebate în conferința de presă oficială dacă s-au întâlnit că au în comun faptul că sunt femei tinere (imaginați-vă unde ar fi posibil ca doi bărbați să fie întrebați dacă se întâlnesc oficial pentru că au în comun genul)  și ea a răspuns că au în comun faptul că sunt premieri, sau când constant o întrebau dacă o mamă poate conduce o țară a răspuns că multe femei, zilnic, fac multi tasking, nu e nimic nou sau extraordinar) 

Și da, am auzit și teoria că este un construct foarte bun de comunicare politică, dar este o absurditate. Știu pe pielea mea asta. I-am cerut la Davos o întâlnire pentru că voiam să știu mai multe despre felul în care fac bugetul național ținând cont de rezultate (de exemplu bani dedicați pentru reducerea abandonului școlar cu obiective de rezultate, nu doar pe felii diferite de ministere responsabile) și mi-a acordat asta când nu aveam nici un rol politic și ea era deja premier. A reușit cumva să înghesuie asta în agenda ei de întâlniri cu alți premieri și investitori și am avut 15 minute împreună mergând de la un discurs pe care îl ținuse în plenară până la următorul ei interviu TV. Ea nu putea obține nimic de la mine, nu aveam nimic de oferit, dar a ales să dea timpul acesta când putea, la propriu, să îl petreacă cu cei mai puternici oameni ai lumii, pentru că pentru ea ideea asta de a investi în femei și când nu poți obține nimic nu a fost doar de discursuri TV.

Poate că a dat prea mult, nu știu, poate că mai înțelept era să conducă cu frâna mai trasă ca să nu ajungă la burnout, nici asta nu știu, dar știu că mie mi-a influențat politica și că efectul ei este global și va fi în cărțile de istorie. Și mai știu că ce va face și când va decide să se întoarcă (pentru că eu cred că va reveni) va fi extraordinar ca mandatele ei de până acum.

Mulțumesc.