Octavian Badescu: Miscarea Liberala il arunca in lupta pe Zara Inima de Leu in sectorul lui Piedone
Partidul Miscarea Liberala este singurul partid nou-aparut care a reusit sa inscrie un candidat propriu la alegerile pentru Bucuresti – Ovidiu Zara, la sectorul 4 – strangand semnaturile necesare pe cont propriu, fara ajutorul altor formatiuni infiintate recent, care au refuzat sa dea curs apelului lansat pentru crearea unei aliante electorale.
Octavian Badescu, un antreprenor de succes, care s-a alaturat Miscarii Liberale fara a tinti vreo candidatura, sustine ca partidul sau a refuzat sa inventeze candidati sau semnaturi care sa-i sprijine, doar de dragul de a participa la alegeri, preferand sa intre in lupta doar in acele zone in care societatea a generat in mod natural prilejul de a o face.
Desi partidul sau a inregistrat o mare performanta in Bucuresti, pentru un partid nou, reusind sa aiba candidat la Primaria Sectorului 4 – Ovidiu Zara -, Badescu sustine ca actualul sistem este discutabil, iar procesul electoral – inclusiv strangerea semnaturilor – nu favorizeaza inscrierea la concurs a celor mai potriviti oameni. „E ca si cum sase lupi si o oaie voteaza ce vor manca la cina”, spune sustinatorul Miscarii Liberale.
Despre obiectivul Miscarii Liberale – penetrarea sistemului politico-administrativ de catre o formatiune noua, autentica, cu o viziune orientata catre libertatea si binele societatii -, dar si despre procesul electoral si candidatura lui Ovidiu Zara la sectorul 4 vorbeste Octavian Badescu intr-un interviu acordat Ziare.com.
Miscarea Liberala a realizat o performanta prin inscrierea in cursa electorala a candidatului Ovidiu Zara pentru functia de primar al sectorului 4. Cum ati reusit aceasta performanta, cum ati reusit sa strangeti semnaturile necesare, avand in vedere ca partidele aflate intr-un stadiu de dezvolatre similar – M10, 200 pentru Bucuresti, UCDR, PACT, Noua Republica – nu au inregistrat candidati proprii?
La inceputul anului am avut discutii la varf si cu o parte dintre aceste formatiuni. Miscarea Liberala a militat pentru o alianta electorala, ii vedea sensul in contextul actual si raspundea asteptarilor tuturor celor satui de politicul actual, adica ale majoritatii.
Noi am propus si o formula concreta, una in care, printre altele, date fiind circumstantele, fiecare formatiune sa isi asume responsabilitatea privind alegerile pentru 1-2 sectoare din Bucuresti, din toate punctele de vedere – responsabilitatea mix-ului de candidati, a strangerii semnaturilor, a campaniei electorale. Si sa promovam o oferta comuna la Primaria Capitalei. Ar fi fost cheia succesului.
Din pacate, paradoxal, proiectul a esuat chiar anterior vreunui demers implicand eventuale negocieri serioase si ca participant activ nu pot sa nu ma intreb cu privire la cauzele reale; exista motive ca unii sa isi imagineze si ca ar fi putut fi si orientat astfel de catre oameni cu o alta agenda, cu o misiune.
Vedeti ce s-a intamplat si cu Ciprian Ciucu – considerat de unii drept „bastionul integritatii romanesti”, persoana pe care Miscarea Liberala, spre deosebire de alti „corifei” ai societatii civile, a refuzat sa o sustina ca si candidat comun si pana acum nu sunt date ca am fi evaluat gresit.
Si observati in egala masura si evolutia lui Nicusor Dan – cu privire la care mi-am exprimat public banuielile generate de anumite date si neinfirmate pana la acest moment.
Dar poate ca in timp se vor reliefa elemente noi, care sa ne determine sa intelegem mai bine motivatiile din spatele anumitor actiuni si sa ne schimbam perspectiva; nu e obligatoriu sa fim detinatorii adevarului absolut.
In concluzie, poate ca deliberat sau poate ca doar neinspirat si naiv, cert este ca nu s-a reusit agregarea unei astfel de formule, care ar fi fost de natura a oferi oamenilor o alternativa solida si agregata la actuala clasa politica.
Probabil ca cineva care ar suferi de putina scenarita ar putea ridica unele intrebari retorice – cine are de castigat dintr-o atare situatie, in care anumiti lideri au reusit sa capteze ceva entuziasm si resurse umane dispuse la implicare, insa in final proiectul lor electoral din Bucuresti a esuat? Daca unor oameni (lideri sau nu) bine intentionati li s-a intins de catre altii o cursa?
Observand dezvoltarea lucrurilor, noi am decis apoi sa mergem totusi pe cont propriu pe aceasta strategie a focalizarii, depunand liste in cateva judete unde avem sanse, spre exemplu in Craiova candidam cu presedintele formatiunii – Horatiu Buzatu si cu echipa dansului – sau in Sectorul 4 din Bucuresti (unde il avem ca „varf de lance” pe Ovidiu Zara), precum si in alte locuri precum Giurgiu, Galati, Cluj, Tg Jiu, adica doar in acele zone in care societatea ne-a generat in mod natural prilejul de a o face, fara sa „inventam” candidati sau semnaturi.
Rezultatul final este ca probabil singurul proiect politic nou si autentic care a reusit sa treaca de „furcile caudine” ale alcatuirii listelor si adunarii semnaturilor in Bucuresti pentru o formula completa la o primarie a fost Miscarea Liberala, una dintre explicatii fiind si ca am mizat si pe oameni cu o anume experienta si notorietate. Cred ca multi oameni pot trage (si este necesar sa o faca) anumite concluzii din aceasta istorie.
Este un inceput promitator al proiectului nostru politic, al liberalismului autentic si ar fi important pentru societatea romaneasca sa reusim la alegerile locale crearea unui „studiu de caz”, daca se poate prin castigarea alegerilor si apoi prin prestatia echipei noastre de la Primaria acestui sector, devenit prin forta unor imprejurari nefericite, simbolistic pentru Bucuresti.
Poate ca, in 5 iunie, o coagulare a fortelor tuturor celor care doresc o alternativa la clasa politica ar fi de natura a aduce victoria Miscarii Liberale, a lui Ovidiu si in egala masura a locuitorilor din Sectorul 4.
Ce inseamna sa strangi „pe bune” un numar de semnaturi atat de mare? Cum au reactionat oamenii? Ce i-a convins sa semneze? Care a fost cel mai remarcabil raspuns al unui alegator pe care ati incercat sa il convingeti sa va acorde acest practic vot de incredere sau de speranta?
Inseamna organizare, inseamna efort individual, inseamna capacitate de coagulare a unei echipe, inseamna costuri cu corturile si nu numai. Notorietatea lui Ovidiu Zara este destul de mare, lumea il mai stie de la televizor, insa am constatat cu emotie ca il simpatizeaza si il apreciaza realmente. Este un om inimos si lumea il opreste pe strada si se strangea in piata in jurul lui.
Cu toate acestea, procesul colectarii de semnaturi a fost foarte dificil si cu o utilitate indoielnica, ceea ce dovedeste atat ca actualul sistem electoral este mai mult decat discutabil, dar si ca atat aspirantii la politica, dar si societatea in ansamblu, trebuie sa mediteze la ce si cum ar trebui actionat in viitor pentru a obtine de la democratie rezultate mai bune.
Facand o paralela, daca ne imaginam un sector ca o companie cu un buget de cateva sute de milioane de euro anual si cautam o echipa performanta de management executiv si ne-executiv care sa livreze contribuabililor rezultate satisfacatoare, trebuie spus ca intreg procesul electoral actual – inclusiv acest demers cu semnaturile – nu favorizeaza inscrierea la concurs a celor mai potriviti oameni sau castigarea cursei de catre elite, dimpotriva.
Un astfel de rezultat, atunci cand se intampla, o constituie o exceptie favorizata si de circumstante, nu o regula. Astfel ca societatea trebuie fie sa genereze schimbari de fond, fie sa isi calibreze expectantele.
Ce v-a marcat cel mai mult din aceasta experienta de strangere de semnaturi?
Spuneam ca, daca ne dorim ca oameni de mare calibru intelectual, managerial, moral sa fie motivati in a se implica intr-o forma de management public generat electiv, strangerea de semnaturi nu este de natura a favoriza acest lucru, dimpotriva. Iar clasa politica aceasta si doreste, indepartarea oamenilor de valoare de fenomenul politic.
Exceptiile vor fi constituite din oameni pasionati din cale afara, patrioti cu anduranta, securizati financiar – foarte putini insa in raport cu nevoile societatii caracterizate de un etatism exagerat.
Cine reuseste sa stranga ‘pe bune’ semnaturile are poate prima sansa la castigarea alegerilor.
Octavian Badescu
1% din cetatenii cu drept de vot din sector poate ca pare putin. Insa daca avem in vedere ca 50% nu vor sa auda de politica, ca din restul, pentru a te simpatiza, trebuie mai intai sa te cunoasca si ca, dintre cei care te-ar sprijini, multi sunt reticenti in a-si impartasi datele personale, cu cati te poti intersecta in decurs de cateva saptamani pentru a reusi?
Iar apoi intregul dosar de candidatura, impreuna cu semnaturile aferente, trebuie validat de o comisie in care majoritatea membrilor sunt generati de partidele competitoare. Acestea nu vor rata prilejul de a gasi sau inventa vicii de forma pentru a pune bete-n roate competitorilor reali, inclusiv prin contestatii. E ca si cum sase lupi si o oaie voteaza ce vor manca la cina.
Spre exemplu, candidatul PSD la primaria de sector (actualul primar Baluta, sectorul 4 – n.red.) a contestat repetat validarea candidaturii domnului Zara, invocand un viciu de forma, nejustificat nici acela, prin urmare a pierdut, insa si datorita agerimii noastre, pentru ca presiunile politice in justitie sunt mari… E patetic sa incerci sa castigi o competitie astfel, dovedeste lasitate, insa din pacate se practica.
Apoi vom vedea ce surprize ne va rezerva si ziua alegerilor, cine va numara voturile… noi sigur nu, legea nu ne permite sa avem oameni acolo, competitorilor nostri insa da.
Politicul si-a batut joc de ideea de reforma electorala: a facilitat infiintarea de partide, insa a ingreunat prin toate caile (pentru cei noi) participarea la alegeri.
Vedem ce va spune si Curtea Constitutionala. Insa va trebui sa le dovedim ca societatea poate invinge politicul. Cel putin in sectorul 4. Este nevoie de un exemplu, sa demonstram ca se poate. Si apoi sa incercam sa coagulam pe toti cei cu vederi inechivoce ne-etatiste si pro piata libera, pentru ca mai mult de 3-5 forte politice relevante in Romania piata politica nu are cum sa suporte.
Ce impresie v-a lasat alegatorul roman? Stie ce vrea? Care a fost segmentul cel mai receptiv la mesajul dvs? Dar cel mai refractar?
Alegatorii sunt foarte diferiti intre ei, insa fiecare are o dorinta legitima: vrea sa ii fie bine. Iar in conceptia noastra, oamenilor le-ar merge mult mai bine daca statul ar interveni mult mai putin in viata lor, coruptia ar fi mai redusa, daca i-ar stresa mai putin cu tot felul de supra-reglementari si hatisuri birocratice si le-ar lasa la dispozitie mai multi bani in buzunar in administrare directa pentru ca cei care produc resursele stiu si cel mai bine ce sa faca cu ele.
Aceasta este autentica filozofie liberala, filozofie care reprezinta de fapt cea mai social orientata viziune, neeprezentata insa deocamdata in zona deciziei politice.
Coruptia este principalul factor al disfunctionalitatilor din zona administrativ-politica, taxele mari care o acopera afectand intreaga populatie, insa cu precadere cei cu venituri mici.
Iar coruptia poate fi redusa cel mai eficient prin diminuarea resurselor lasate la dispozitia administrarii politice si prin reducerea implicita a atributiilor statului.
Timpul, dar si alegerile din 2016 vor fi un semnal relevant inclusiv privind receptivitatea actuala a oamenilor la acest mesaj de bun simt. Nu ne indoim ca pe termen lung tot mai multi oameni vor realiza justetea acestei perspective.
A existat un sentiment manifestat de neincredere fata de clasa politica, de un proces corect de strangere de semnaturi, avand in vedere si scandalurile care au marcat aceasta perioada – cu liste pe care au fost gasite semnaturi, persoane care nu aveau drept de vot/semnatura sau cu candidati care completau in doua zile listele cu semnaturile necesare?
Da, exista un astfel de sentiment, pe deplin justificat, oamenii sunt si satui si sceptici, politicul a reusit generalizarea unei atare stari de spirit, nocive si in detrimentul intereselor societatii.
Personal am mari indoieli privind modul in care marea majoritate a partidelor si-au generat listele de sustinatori, sa strangi zeci de mii in cateva zile este practic imposibil, evident ca cei mai multi fraudeaza procesul. Pe Ovidiu si echipa i-am vazut insa cu ochii mei cum muncesc, erau singurele corturi in care eu am vazut oameni.
Repet, procesul este o mascarada fara sens, daca ne gandim la ceea ce ar putea fi in interesul societatii sa obtinem de la el: o oferta de candidati potrivita misiunii de administrare a unor bugete de ordinul sutelor de milioane de euro anual, din care acum se administreaza perfectibil (ca sa ma exprim delicat) cateva zeci, pentru ca aceasta-i miza.
Spre exemplu, cum sa cumperi arbusti de 100 euro cu 1.000 de euro si sa ii plantezi in centuri de beton pentru a se usca in 3 luni si a putea sa cumperi din nou? Despre asta-i vorba la primarii.
Si pentru aceasta miza a autoritatilor locale care e cuprinsa intr-un buget cumulat de cca 15 miliarde de euro pe intreaga Romanie, politicul traditional recurge la orice. Ajungi sa regreti vremurile cand hotia era pedepsita prin taierea mainii, poate ca nu era chiar o idee rea.
Cum considerati ca s-au desfasurat pana acum alegerile locale, in aceasta faza preliminara de nominalizare a candidatilor si strangere de semnaturi?
Din ceea ce observ, calitatea candidatilor este din ce in ce mai scazuta de la un ciclu electoral la altul; este rodul sistemului electoral actual, al prestatiei partidelor politice si al modului de recrutare.
Toate acestea au indepartat oamenii de calitate de fenomenul politic. In egala masura insa implicarea acestora este necesara, intrucat bugetele si resursele administrate de stat prin intermediul politicului sunt mari.
Dar cum alegerile in actuala forma a sistemului democratic nu garanteaza ajungerea la conducere a celor mai potriviti oameni, probabil ca cea mai sigura solutie ar fi scaderea in importanta a actiunii administrative si politice in ansamblu; statul/politicul este mult prea prezent in viata noastra. In orice caz, e o discutie lunga si complexa, insa este nevoie de abordari inovative si aici.
Credeti ca degringolada si loviturile (nu numai de imagine) incasate in ultima perioada de partidele mari favorizeaza la aceste alegeri candidatii partidelor mici sau independenti?
Cel putin dintre aceia care au reusit sa depuna liste in Bucuresti, care sunt acele partide „mici” autentice alternative si nu doar niste inventii ale sistemului menite a depresuriza un pic asteptarile oamenilor?
Pana acum, cu riscul de a parea subiectiv, insa mie doar numele Miscarii Liberale imi vine in minte. Si aici este o fereastra de oportunitate in care putem face – ca societate – doua lucruri: pe de-o parte sa chemam alaturi de noi pe toti cei care ne impartasesc viziunea pro-libertate sa ni se alature si sa constituim impreuna noi filiale solide, iar pe de alta parte sa ne mobilizam la vot in jurul Miscarii Liberale Sector 4 in ziua alegerilor pentru a produce Minunea: penetrarea sistemului politico-administrativ de catre o formatiune noua, autentica, cu o viziune orientata catre libertatea si binele societatii. Sa punem astfel presiune pe Sistem.
Cred ca, in contextul actual, alternativele la actuala clasa politica au o sansa in plus. Mai important ar fi sa nu dezamageasca ulterior; este o mare responsabilitate sa nu te joci cu sperantele oamenilor.
Si – dincolo de oameni – devin importante principiile pe care le promoveaza aceste proiecte politice noi. Un sistem prost va prevala unui om bun. De aceea, ideile care stau la fundamentul proiectului Miscarea Liberala sunt cele ale liberalismului autentic, un liberalism forte, unii il numesc acum libertarianism, insa ceea ce promovam noi in esenta (si suntem singurii din spectrul politic care o facem) este diminuarea etatismului, a interventionismului, a supra-reglementarii si a birocratiei, este o viziune profund orientata catre social, in beneficiul celor multi, care sunt afectati mai mult de un TVA mare, spre exemplu.
Acesta se face prin diminuarea atributiilor statului si implicit prin limitarea resurselor care ii sunt la dispozitie, pentru ca axioma spune ca statul este cel mai prost administrator, sistemic vorbind.
De ce sa iau o cota mare din resursele administrate individual de cel care le produce si sa le trimit la dispozitia administrarii politicului – victima a coruptiei si incompetentei?
Se impune deci diminuarea cheltuielilor publice, tip de discurs care lipseste din pacate din dezbaterea publica.
Din experienta cu alegatorii, ce credeti ca va conta pentru victoria unui candidat in Capitala? Atat la sectoare, cat si la Primaria Bucuresti.
Va conta omul – felul sau de a fi, in masura in care va apuca sa se faca cunoscut. Vor conta proiectele si principiile pe care le promoveaza. Insa mai importanta este victoria oamenilor in aceste alegeri, infrangerea reprezentantilor partidelor erodate sau a creatilor acestora pe post de supape fasaite pentru detensionarea conflictului mocnit dintre cetateni si politic.
Proiectele fiecarui candidat trebuie abordate cu echilibru; am observat ca „se bat campii la greu” pe diferite teme; personal cred ca e important sa ne focalizam pe capacitatea candidatului de a empatiza cu problemele oamenilor, de a genera si de persevera in implementarea, pornind de la arhitectura bugetara, a unor modificari de substanta corecte principial si de a-si pastra integritatea rezistand la presiuni.
Candidatul Miscarii Liberale (Ovidiu Zara, sectorul 4 – n.red.) nu dispune de resurse semnificative pentru a-si asigura o vizibilitate in campanie si sunt toate sansele ca in perioada urmatoare sa i se diminueze vizibilitatea, in beneficiul unor contracandidati cu resurse, teleghidati sau poate chiar mai carismatici, reprezentanti insa ai unor interese ce vizezeaza continua sifonare a banului public.
Dar aceasta nu va fi decat o dovada in plus ca Ovidiu reprezinta o alternativa autentica si nedorita de catre establishment. Un motiv in plus pentru a fi votat.
Actualul sistem electoral pe cine favorizeaza? Este un sistem electoral in favoarea intereselor si vointei cetatenilor?
Nicidecum. Sunt favorizate interesele individuale si ale anumitor grupuri de profitori de joasa speta, in general cele ancorate deja in sistem, care au ca unic scop extragerea de resurse din Sistem in beneficiul personal, aceasta – din pacate – in dauna intereselor marii majoritati a celor care contribuie cu taxe si impozite la formarea bugetelor. Sunt necesare reevaluari si poate ca votul oamenilor ne va da posibilitatea sa o facem.
Ovidiu, echipa din Consiliu, impreuna si cu alti oameni de calitate, care avem disponibilitatea de a-i fi alaturi cu sfaturi, suport si implicare, in masura in care ni se vor solicita, ne propunem ca ulterior victoriei in alegeri sa construim un „studiu de caz” pentru un model de administrare locala, alegerile nu vor fi sfarsitul, nici inceputul sfarsitului, ci doar sfarsitul inceputului, ca sa-l citez pe Churchill.
Care este strategia Miscarii Liberale pentru sectorul 4? De ce credeti ca ar trebui votat candidatul dvs, Ovidiu Zara?
Din datele pe care le avem pana acum, Ovidiu Zara este un tip cinstit, devotat oamenilor, cu experienta, calit inclusiv prin depasirea multor greutati personale, cu care putini oameni au nesansa sa se intalneasca in viata. Cei care il eticheteaza negativ apriori, fie nu il cunosc, fie le e teama.
Este un om serios, muncitor, are calitati de lider, este un tip bataios, perseverent si ager, poate si datorita formatiei de economist care a lucrat insa mult timp ca ziarist de investigatii. In actualul context din administratia locala macinata de coruptie, aceste caracteristici pot fi decisive.
Nu in ultimul rand, este un om inimos, pasional, poate excesiv de temperamental uneori, insa cred ca o candidatura sub semnul electoral al Miscarii Liberale (leul) i se si potriveste ca o manusa – il avem pe „Zara Inima de Leu„, ca sa facem o referire (pastrand proportiile) la personajul istoric Richard din urma cu un mileniu.
Pastrandu-ne intr-o zona amuzanta – ar fi o evolutie de la auto-intitulatul „Piedone”, care in urma cu vreo doua decenii isi incepea cariera lovind cu picioarele ca un satrap in marfa oamenilor din piete, mimand „protectia consumatorului”. Eu zic ca societatea s-a maturizat si a depasit astfel de accidente istorice.
Iar Ovidiu nu e singur si nu va fi singur. Are o echipa de candidati la Consiliul Local, multi dintre ei antreprenori, insa si alti oameni seriosi, de formatie militara si nu numai, cu experienta in fenomen.
Este foarte important ca oamenii sa il voteze nu doar ca Primar, ci sa voteze si lista de consilieri a Miscarii Liberale, pe care tot Ovidiu Zara o deschide. Cred ca este in beneficiul locuitorilor din sector ca acesti oameni sa adauge valoare in Consiliul Local.
Personal sper si cred ca merita o sansa si ca nu ne vor insela asteptarile.
Ultima ora:
ObservatorMarco Badea: S-a lansat raportul „Starea Climei – România 2024”
PoliticKlaus Iohannis, de Ziua Națională a Victimelor Holocaustului: Generațiile de astăzi trebuie să stopeze discursul instigator de ură care capătă din nou amploare
EconomieRăzvan Nicolescu: Aş propune un parteneriat pentru viitor companiei E.ON, ca să nu plece din România
ExternRufin Zamfir: Ieri am marcat un an de la atacurile barbare ale Hamas asupra populației israeliene
SocialNicoleta Munteanu: Ora practică de antreprenoriat Kids in Business a început la Mark Twain International School Bucharest -şcoala primară cu productia de Slime-lipicios de distractiv!
EvenimenteAndrei Dudoiu: One of the most exciting startup competitions in Europe – the How To Web Spotlight Competition!
EditorialAlexandru Grumaz: Si vis pacem, para bellum!
CulturaLorena Stoian: Comisia Europeană oferă tinerilor 35.500 de permise de călătorie gratuite prin DiscoverEU!
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe