Este unul dintre prea puținii oameni „frumoși” care conduc o instituție din România. Povestea vieții lui, una palpitantă și aproape incredibilă, pare un roman de aventuri scris de Walter Scott, unul dintre autorii preferați ai șefului Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Povestea începe în 1953, la un trial pe stadionul Giuleşti. Viorel Morariu, liderul celei mai bune echipe de rugby a României, a întâlnit-o atunci pe Cornelia Timoșanu, vicecampioană mondială la volei. „În acea zi aveam meci cu polonezele. Îmi amintesc că ploua, iar Viorel mi-a dat bluzonul lui şi m-a condus până la cămin. M-au atras bunătatea lui, calitățile şi felul lui de a se purta“, își amintește doamna Cornelia de prima întâlnire cu viitorul ei soț. Scena se întâmpla înaintea Festivalului Mondial al Tineretului de la Bucureşti. Trei ani mai târziu, cei doi se căsătoresc, iar în 1961 se naște Octavian Morariu, actualul preşedinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR).

Pedigree de campion În 1968, familia Morariu se mută în cartierul Giulești. Octavian este înscris la școala 166, unde mama sa devine profesoară de sport. Aceasta se ocupă îndeaproape de educația copilului, pe care îl sfătuiește să practice, pe lângă rugby, diverse alte sporturi, să învețe limbi străine, ba chiar este împins de la spate să se perfecționeze în… muzică. La 16 ani este legitimat la clubul de rugby Grivița Roșie, iar de acolo ajunge, în foarte scurt timp, în naționala mică. Doi ani mai târziu devine căpitanul reprezentativei de juniori. Între timp, Morariu urmează cursurile Facultății de Drumuri, Poduri şi Căi Ferate. Intră primul pe listă și termină ca șef de promoție, în 1986, anul Cernobîlului și al succesului Stelei în Cupa Campionilor Europeni. Mai sunt trei ani până la Revoluție.

Românul care a reușit în Franța În 1987, la scurt timp după terminarea facultății, Octavian Morariu se poate considera un om împlinit. Ca inginer și sportiv de performanță are un statut și o situație materială de invidiat. În plus, poate călători nestingherit și nici nu se simte persecutat politic. Cu toate acestea, la un turneu cu echipa decide să rămână în Franța. Înainte de „evadare” devine primul român ales să joace în selecționata mondială Barbarians. Ajuns în Occident, Morariu este ajutat de un prieten. Rămași în țară, părinții lui Morariu au de suferit: „Pe tata, care conducea o secție, l-au dat afară, iar pe mama au scos-o la pensie, reproșându-i că nu știe să își crească copiii”. Octavian Morariu își găsește de lucru la o firmă de construcții și devine jucător la ASPTT Paris, club alături de care obține titlul de campion al Franței. Tot în acea perioadă cunoaște o franțuzoaică de origine română, pe Dana, fata fostului căpitan al echipei naționale de polo din anii 40-50, Ernest Patrichi. Un an mai târziu se căsătorește cu aceasta, face doi copii, obține cetățenia franceză și ajunge antrenorul echipei de rugby a clubului Paris Saint-Germain.

Profet și în țara lui La București cade vechiul regim, iar Octavian Morariu, care tocmai și-a clădit un viitor solid în Franța, se gândește la o revenire în România. Vor mai trece încă zece ani până când, în 2001, va fi ales preşedintele Federației Române de Rugby. Un an mai târziu devine membru în Consiliul de Administrație al Asociației Europene de Rugby (FIRA-AER), iar din 2004, vicepreşedinte al acestui for. În 2003, îl găsim preşedinte al Agenției Naționale pentru Sport, la fel ca și în 2004, an în care este ales preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR).

Două căsnicii, cinci copii și o viață plină de satisfacții După 14 ani de căsnicie, Octavian și Dana se despart. Morariu își reface viața alături de Nicoleta, medic chirurg stomatolog cu studii în Franța şi în Anglia, proprietara unei clinici particulare de implantologie parodontală și a unei case de vacanță la Monte Carlo. „Ne-am intersectat târziu, deși toată viața ne-am trăit-o unul pe lângă celălalt, fără să știm. La Paris aveam birourile pe aceeași stradă, la o distanță de 300 de metri. De asemenea, umblam în aceleași cercuri de prieteni atât în țară, cât și în Franța. Iar coincidențele nu se opresc aici. Când ne-am cunoscut, amândoi eram divorțați și aveam câte doi copii din prima căsătorie”, își descrie Octavian Morariu actuala soție. Morariu are acum cinci copii și mărturisește, cu modestie, că cele mai mari realizări din viața lui sunt copiii și familia: „Nu am niciun regret major, în afara celui că nu stau suficient de mult timp cu familia. Dezamăgiri am câteva, vizavi de persoane pe care le-am ajutat (mult) în viață, dar aceasta nu mi s-a întâmplat numai mie… Am trecut însă peste ele, nu sunt o fire ranchiunoasă. Sigur am făcut și greșeli, mai mari sau mai mici. Mi le-am asumat. Regret sincer însă dacă greșelile mele au produs neplăceri altora.” Ce speranțe avem la Olimpiada de la Londra? Conducerea COSR își pune mari speranțe în echipa feminină de spadă a României, favorită certă la o medalie olimpică de aur. Morariu & Co. au mare încredere însă și în sportivii de la caiac-canoe, care pot lua două medalii olimpice. De asemenea, revenirea canotoarelor Viorica Susanu (patru medalii olimpice de aur și una de bronz) şi Georgeta Andrunache (cinci medalii olimpice de aur și una de bronz), alături de alte colege de generație, poate fi de bun augur pentru una sau două medalii chiar de aur. Apoi, Alin Moldoveanu, care a fost foarte aproape de medalie la Beijing în proba de pistol, poate reprezenta o surpriză plăcută la Londra, în timp ce reprezentantele României la judo, Alina Dumitru, Corina Caprioriu şi Andreea Chițu, sunt capabile oricând să prindă podiumul olimpic. Şanse sporite la medalii mai au boxerul Bogdan Juratoni, cuplul Daniela Dodean – Elisabeta Samara, la tenis de masă, sau echipele feminine și masculine de gimnastică.

Astfel, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român speră ca sportivii noștri să obțină măcar o duzină de medalii la Jocurile Olimpice de la Londra: „Sunt convins că vom avea rezultate corecte. România se poate întoarce cu 8-12 medalii, acum câte de aur… mi-e greu să zic. Mi-ar plăcea să ne întoarcem cu 11 medalii, dintre care trei de aur, cel puțin aşa arată statisticile din ultimii trei ani. Aurul ar putea veni de la gimnastică, scrimă şi canoe”. Morariu și olimpismul românesc Reales la finele anului 2008 pentru un nou mandat în fruntea Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Octavian Morariu este unul dintre oamenii cu funcții importante în sportul românesc, care a derulat şi finalizat cele mai multe proiecte: „În plan sportiv, principalul obiectiv este participarea la Jocurile Olimpice de la Londra. Din punctul de vedere al investițiilor, Casa Olimpică şi Muzeul Sportului au fost deja inaugurate, iar bazinul de la Izvorani este încheiat, deşi mulți au spus că nu se va întâmpla. În continuare vreau să dezvoltăm o infrastructură pentru atletica grea”. Revenind la Casa Olimpică, noul sediu al COSR adăpostește sediul Academiei Olimpice, al Federației Române de Rugby, precum şi, pe două etaje, Muzeul Sportului. Proiectul, inițiat în anul 2004 de Ion Țiriac, a fost continuat în mandatele lui Octavian Morariu, pe un teren concesionat de către federația Română de Rugby în zona Arcului de Triumf.

Articol publicat pe www.qmagazine.ro