Morariu (foto) crede că numai o instituţie privată poate resuscita sportul de performanţă
Domnule Morariu, cum priviţi acest loc 27 pe care s-a clasat România la finele Jocurilor Olimpice de la Londra? Noi ne uităm în primul rând la numărul de medalii. Iar faţă de Beijing avem una în plus. Este adevărat, sunt mai puţine de aur, dar am tot vorbit despre cât de greu se mai obţine aurul la Jocurile Olimpice.
Ca o concluzie? Pentru mine, Londra a fost o Olimpiadă bună, ţinând cont de condiţii. Nu are rost să mă mai opresc asupra dificultăţilor din ţară.
Totuşi, tendinţa a fost una evidentă de scădere… Eu trag un semnal privind aceste Jocuri Olimpice de mai mult timp. Dacă nu vom merge către o reformă în sport, riscăm să continuăm cu tendinţa de stagnare. Aici, la Londra, pot să spun că am oprit coborârea şi am stagnat. Dacă vrem să mergem în sus, avem nevoie de reformă.
Ce înseamnă această reformă? Este vorba despre o reformă complexă, pe mai multe niveluri. Organizatoric, financiar, sportiv. Este vorba de o reformă în profunzime, trebuie să îmbunătăţim toate componentele. Nu ne permite spaţiul şi timpul acum să detaliem, este foarte complexă.
Rio, pe acelaşi palier cu Londra
Există susţinere politică pentru această reformă? Mă bucur că ideea de reformă începe să prindă şi pot să spun că există o susţinere tot mai mare din partea spectrului politic. Este nevoie să ne mişcăm repede, pentru că nu vom schimba performanţa în patru ani în mod radical.
Deci ar trebui că nu ne facem mari speranţe pentru Rio… Rio ar trebui să fie tot pe palierul de acum al performanţei. În patru ani, nu putem merge în sus, avem nevoie de două-trei cicluri olimpice pentru asta. Dar trebuie să ne mişcăm acum.
Este COSR pregătit să preia şi să coordoneze întreg sportul de performanţă? Sportul de performanţă trebuie organizat şi coordonat de COSR. Sportul de performanţă a ajuns un business şi trebuie un management specializat, din lumea sportului. S-a terminat cu performanţă pentru glorie, antrenorii şi sportivii trebuie să fie bine remuneraţi. Şi numai o instituţie privată poate să facă acest lucru, cu ajutorul unor legi care să încurajeze participarea privatului în sport.
După Londra, sportul românesc va pierde câteva nume mari, precum Potec, Andrunache, Susanu, Ponor, Izbaşa, Diţă… Avem cu ce-i înlocui? În primul rând, trebuie să ne gândim la ce performanţe au făcut aceşti sportivi la Olimpiadă. Sigur, retragerea lui Ponor şi a Sandrei Izbaşa înseamnă câte două medalii mai puţin. Dar este o întrebare de specialist pentru fiecare sport. La noi, resursa umană şi piramida performanţei sunt tot mai problematice. Vom vedea.
Articol publicat pe www.prosport.ro