de Ovidiu Nahoi

Criză sanitară, criză economică și financiară, criză socială în contextul protestelor antirasiste… Dar de criza refugiaților își mai amintește cineva? Ei bine, aceasta se află acolo, doar că nu am mai văzut-o din cauza celorlalte.

Vicepreşedintele Comisiei Europene pentru promovarea modului european de viaţă, Margaritis Schinas, a vorbit pentru ziarul cipriot Politis despre agenda europeană, iar interviul a fost preluat de Rador.

Potrivit lui Schinas, noul Acord pentru Migraţie şi Azil pe care Comisia Europeană îl va propune în săptămânile următoare se va baza pe trei piloni:

– Încheierea unor acorduri de colaborare cu ţările de provenienţă şi tranzit care vor crea oportunităţi pentru ca refugiaţii să rămână acolo.

– Gestionarea comună a graniţelor externe.

– Distribuirea poverii între statele membre.

Fiecare dintre acești trei piloni , care ar urma să stea la baza propunerii Comisiei, ar putea genera discuții în contradictoriu între statele membre.

Gestionarea în comun a granițelor externe nu este chiar o propunere bine primită de toată lumea. Unele capitale – Varșovia, de exemplu – văd în paza frontierei externe un atribut al suveranității. Pe care cu greu ar accepta să o împartă cu alți parteneri europeni.

Distribuirea poverii între statele membre este iarăși o chestiune extrem de sensibilă. Decizia din toamna anului 2015, luată la propunerea Comisiei și votată cu majoritate calificată în Consiliu, a fost vehement contestată de statele din grupul Vișegrad. Acestea pur și simplu au refuzat cotele de refugiați stabilite – spre deosebire de România, care deși a votat împotrivă, a acceptat verdictul majoritar.

Pentru statele central-europene, pur și simplu  nu poate fi vorba de o împărțire a poverii care apasă acum în special pe umerii Greciei și Italiei. Ceea ce, în aceasta din urmă, a favorizat ascensiunea extremei drepte, tocmai pe fondul unui sentiment al italienilor că sunt lăsați să se descurce singuri cu migranții.

Cât despre susținerea financiară a statelor de proveniență sau de tranzit, ideea este pe cât de nobilă, pe atât de logică – dar nu se știe cât de aplicabilă.

Vorbim despre state slabe, instabile, în care autoritățile sunt extrem de corupte – aceasta în cazul în care există o autoritate centrală cu care se poate sta de vorbă. Ceea ce nu este cazul în țări precum Libia, Somalia sau Yemen. În altele, liderii sunt pur și simplu indezirabili, cum ar fi cazul Eritreei sau Siriei.

Dar oricare ar fi situația, sunt foarte slabe garanții că banii care ar fi pompați de Uniunea Europeană ar ajunge la cei care au nevoie și nu în buzunarele unor cleptocrații, mafii locale sau, mai rău, grupări teroriste.

Iată, așadar, câte probleme complexe apar în fața unui nou acord privind azilul. Cu toate acestea, timpul nu are răbdare. Să ne amintim veritabilul asalt de la începutul anului asupra granițelor Greciei – un asalt încurajat de Turcia.

Și dacă lucrurile s-au mai potolit odată cu avansul pandemiei, acum, cu noile măsuri de relaxare din perioada verii, migrația ar putea reveni pe agendă. 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica