…și o continuare a întrebării: cu cine am vrea noi sau cu cine vor rușii? Mai este de actualitate bancul cum că Uniunea Sovietică se învecinează cu cine vrea ea?

Faptele: la începutul săptămînii, la Chișinău a fost creată o nouă majoritate parlamentară, cu un  număr de 56 de deputați din totalul de 101. Asta, deocamdată. Fiindcă este posibil ca majoritatea să se umfle în perioada următoare, eventual pînă la majoritatea de două treimi necesară alegerii președintelui. Acum, majoritatea parlamentară este constituită din liberali, democrați, foștii comuniști rebotezați social-democrați și cei șapte  fugari din Partidului Liberal Democrat. Să fie acesta sfîrșitul crizei politice din Republica Moldova? Strict instituțional, da. După avizul recent al Curții Constituționale, președintele este obligat să numească persoana susținută de această majoritate.

Alegerile anticipate, de care mulți se temeau, pentru că i-ar fi putut aduce în prim-plan pe socialiștii pro-ruși ai lui Dodon și pe populistul Usatîi, sînt evitate sau cel puțin amî­na­te. Pe moment măcar, majoritatea este controlată de oligarhul Vladimir Plahotniuc. Dacă nu el se află la originea crizei, așa cum susțin mulți comentatori de la Chișinău, atunci, în orice caz, el este cîștigătorul. Persoana desemnată pentru funcția de premier, al cărei nume nu îl cunoaștem la ora redactării acestui articol, contează prea puțin. Dacă aceasta se poate numi stabilitate, atunci să o numim stabilitate. Cu precizarea că experiența ultimilor ani ne-a arătat că nimic nu este sigur dincolo de Prut. Și că, în realitate, multe mișcări petrecute dincolo de Prut iau prin surprindere Bucureștiul care, teoretic, face din Republica Moldova principalul său reper de politică externă.

Dacă vorbim însă despre criza financiară, economică și de încredere politică, atunci orizontul Moldovei este mai degrabă întunecat.

Noua majoritate se va declara pro-europeană, dar întrebarea este cine va mai crede asta la Bruxelles. Ba chiar la București. Este adevărat, Moldova trebuie să implementeze acum Acordul de asociere și liber-schimb, ceea ce, teoretic, ar da noii puteri o tentă europeană, sporită și de acordul de ridicare a vizelor (o înlesnire de care Ucraina nu beneficiază la ora actuală). Pînă la urmă, o frumoasă recoltă din vremea cînd Moldova era privită drept copilul teribil al Parteneriatului Estic. Dar, oare, în condițiile de azi, nu se va putea considera, în multe capitale, că Moldovei i s-a dat prea mult?

În plan economic, este de așteptat creșterea presiunii din partea Rusiei. De la începutul anului, Rusia și Ucraina s-au angajat într-un adevărat război comercial, pe care Kievul îl duce foarte greu, dat fiind faptul că este mai dependent de comerțul cu Rusia decît este Rusia de comerțul cu Ucraina. Numai că în spatele puterii pro-europene de la Kiev se află o puternică voință pro-europeană a electoratului, demonstrată în mai multe runde de alegeri. Există premise ca Ucraina să facă față pînă la urmă acestui război, dat fiind sprijinul opiniei publice pentru calea pro-occidentală.

În schimb, în Republica Moldova, societatea e puternic scindată, iar scandalurile de corupție și furtul miliardului au accentuat sentimentele de neîncredere în pro-europeni. Există o criză puternică de încredere în actuala clasă politică și o contestare a soluției oligarhice, atît dinspre societatea civilă pro-europeană, cît și dinspre zona pro-răsăriteană.

În aceste condiții, rămîne o mare întrebare cum va reuși viitorul guvern să pună în aplicare reformele care să evite colapsul financiar, reforme care nu pot fi făcute decît cu asistența instituțiilor financiare internaționale.

Alternative? Da, există proiectele politice noi, sau relativ noi, cum ar fi cel al fostului premier Iurie Leancă sau al Maiei Sandu, de exemplu. Dar sînt încă prea slabe pentru a putea juca acum, cu succes, pe culoarul pro-european. Să vedem ce ne va rezerva viitorul.

În schimb, pe partea opusă, socialiștii lui Dodon sau proiectele personale ale unor personaje ciudate gen Renato Usa­tîi de la Bălți sau Ilan Schor, primarul de la Orhei (al cărui nume a fost intens vehiculat cînd cu furtul miliardului, fără a suporta însă consecințe), sînt deja bine articulate și au trecut cu succes teste electorale. Din acest punct de vedere, vecinătatea pro-rusească pare acum mai aproape.