de Ovidiu Nahoi

Duminică s-a înregistrat o premieră în fotbalul din România. Partida dintre Sepsi Sfântu Gheorghe și FCU Craiova a fost suspendată din cauza scandărilor xenofobe ale spectatorilor. Mai precis, a fost vorba de scandările anti-ungurești ale fanilor echipei oaspete.

Era minutul 24 al meciului de la Sf. Gheorghe, când arbitrul Andrei Chivulete a oprit jocul și i-a cerut crainicului să facă un apel la spectatori, astfel încât scandările xenofobe să înceteze. Apelul nu a avut rezultat, astfel că, potrivit procedurilor din regulament, arbitrul a cerut ca mesajul să fie repetat, iar crainicul a transmis clar: „Nu rasismului și xenofobiei”.

Din nou, fără rezultat, astfel încât arbitrul jocului a trecut la faza următoare și a trimis echipele la vestiare timp de 10 minute, odată cu ultimul avertisment.

La revenirea jucătorilor pe teren, manifestările xenofobe ale spectatorilor au continuat. Astfel că a venit și ultima consecință: suspendarea partidei.

Cazul va fi judecat de Comisia de Disciplină din cadrul FRF, pe baza raportului întocmit de arbitru și de observatorul partidei. Și sunt toate șansele ca echipa gazdă, Sepsi Sf. Gheorghe, să câștige cu 3-0. Dar problema este un pic mai complicată.

Un fenomen vechi

Dacă ieri am asistat la o premieră, trebuie să spunem că fenomenul rasismului și xenofobiei pe stadioanele din România este vechi de decenii. De altfel, Ordonanța de Urgență privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, din martie 2002, valabilă și astăzi, a venit tot în urma unui meci de fotbal.

Mai precis, după ce pe stadionul Dinamo, deci chiar în curtea Ministerului Afacerilor Interne, au fost arborate de către suporteri simboluri fasciste și s-a făcut apologia „soluției finale”.

Sub presiunea europeană și americană, în pline negocieri de aderare la UE și așteptând invitația de a se alătura Alianței Nord-Atlantice, guvernul lui Adrian Năstase a fost nevoit să reacționeze. Și așa a apărut ordonanța de urgență. Există, din 2021, chiar și o Strategie Națională de combatere a antisemitismului, rasismului și xenofobiei.

Aceasta nu înseamnă că legea se și aplică, pe stadioane ori în afara acestora.

După izbucnirea pandemiei, la protestele contra măsurilor sanitare și-au făcut apariția numeroase însemne și inscripții cu caracter nazist sau negaționist. Inscripții cu caracter rasist pot fi văzute în diverse locuri din București. Rețelele sociale abundă de mesaje cu caracter rasist, xenofob, de negare a Holocaustului.

Anul trecut, la manifestările consacrate Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, mai multe persoane au pus, în mod ostentativ, o coroană cu mesaje negaționiste. Deși indivizii au și postat fotografii pe rețelele sociale, mândri de isprava lor, ei nu au suferit rigorile legii.

Din peluze în politică

Cât despre stadioane, acolo de decenii legea nu acționează, iar rasismul și xenofobia au fost mereu la ele acasă. Inclusiv la meciurile echipei naționale, obligată din această cauză, de către UEFA, în 2019, să joace cu porțile închise sau doar cu copii în tribune.

Mai mult, grupările rasiste și xenofobe din peluzele stadioanelor și-au găsit și expresia politică în Parlamentul României, prin formațiunea extremistă AUR, antieuropeană și purtătoare a mesajelor propagandei ruse.

Duminică, un arbitru de fotbal a rupt tradiția toleranței față de rasism și xenofobie în fotbalul din România.

Gestul este, desigur, semnificativ. Dar întrebarea este dacă nu cumva vine prea târziu. Și mai ales, dacă grupările rasiste și xenofobe dar și promotorii lor din spațiul politic vor înțelege ceva din aceasta.

www.rfi.ro