Sunt deja prea multe relatările presei germane, dar și de la noi, despre nereguli care se petrec în abatoare sau ferme din țări precum Germania sau Olanda, acolo unde lucrează mulți sezonieri români.

Articole din Germania relatează că se produc infecții în lanț din cauza nerespectării regulilor legate de prevenirea epidemiei Covid-19. Adesea, muncitorii sezonieri sunt cazati în spații neadecvate și în timpul transportului la locurile de muncă nu se respectă regulile de distanţare fizică.

Situația este cu atât mai complicată cu cât mulţi lucrători sezonieri sunt trimiși de firme locale de recrutare cu care au semnat contracte ce nu corespund standardelor germane. Adesea este vorba despre firme intermediare obscure, care le fac oamenilor promisiuni mincinoase.

Desigur, astfel de lucruri se întâmplă de ani de zile, nu de azi, de ieri. Dar situația specială a pandemiei face aceste nereguli mai vizibile, ca să nu mai vorbim de tensiunea suplimentară din rândul lucrătorilor, în fața riscului de îmbolnăvire.

Într-o asemenea situație, statul român este obligat să intervină și iată că luni, ministrul de externe, Bogdan Aurescu și ministrul Muncii, Violeta Alexandru, au fost audiați în Comisia de Politică Externă a Camerei.

Șeful diplomației a vorbit despre sprijinul pe linie consulară iar ministrul Muncii despre un proiect de acord bilateral pe care l-a trimis părții germane, pentru a reglementa mai bine situația.

Este însă suficientă abordarea bilaterală? Mai degrabă, nu. Și asta din simplul motiv că problema este cu mult mai vastă. În realitate, România are la dispoziție pârghiile mult mai eficiente ale legislației europene. Și este chiar de mirare cum de nu s-a gândit să le folosească până acum, în aproape un deceniu și jumătate de apartenență la Uniune.

România a intrat ca un stat sărac în Uniunea Europeană, iar forța de muncă, mai mult sau mai puțin calificată, a fost aproape singurul capital de care dispunea la ora aceea. Libera circulație a forței de muncă a fost șansa ieșirii din sărăcie pentru milioane de familii.

Orice s-ar spune , acești oameni au văzut în deschiderea pieței muncii o oportunitate de neratat pentru a câștiga niște bani, cu mult mai mulți decât ar fi putut strânge în România în același interval de timp. Cine i-a numit sclavi i-a jignit profund. Oamenii aceștia au plecat la muncă cinstită, banii au fost cheltuiți în mare parte în România.

Dar acești lucrători, sezonieri, din spațiul casnic, din construcții, industria ospitalității și așa mai departe, sunt și cei mai vulnerabili, cei mai susceptibili de a fi exploatați prin lucru la negru sau la limita legii. Și este de datoria României să-i protejeze, pentru că fenomenul va continua încă mult timp.

Dincolo de aranjamentele bilaterale, România ar trebui să inițieze, alături de statele membre din regiune, o legislație europeană puternică și cuprinzătoare pentru protejarea drepturilor lucrătorilor vulnerabili. Aceasta ar trebui să evite abuzurile din partea patronilor de întreprinderi dar și din partea intermediarilor locali. Aici, Uniunea Europeană nu este problema, așa cum încearcă să acredteze populiștii. Ea este parte a soluției.

Chiar dacă proporțiile sunt, poate, exagerate de cei care doresc accentuarea diviziunilor în societate, problema este reală. Și este prea importantă pentru a o lăsa în mâinile populiștilor.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România