de Ovidiu Nahoi

Reuniunea miniștrilor de externe ai Alianței Atlantice, care începe astăzi la București, se va afla, în mod evident, sub semnul agresiunii ruse la adresa Ucrainei. Dar există și o preocupare pe termen mai lung, care vizează cu totul alte coordonate geografice.

Bombardarea infrastructurii energetice a Ucrainei, suferințele provocate în mod deliberat poporului ucrainean, crimele în masă la adresa civililor neînarmați, torturile, deportările, toate acestea așteaptă un răspuns ferm din partea Alianței.

Dar dincolo de toate acestea, la orizont se profilează o provocare pe termen lung. Și aceasta este China.  

La ultimul summit NATO, desfășurat la Madrid, aceasta a fost definită drept o  „provocare”pentru aliați.

Cei 30 de membri s-au angajat la Madrid să abordeze împreună „provocările sistemice” pe care China le pune alianței.

Dar o unitate de vederi și de acțiune în privința Chinei nu este ceva ușor de obținut.

Pe de o parte, efortul de atragere a atenției asupra Chinei este condus de Statele Unite, cărora li s-au adăugat Canada și Regatul Unit dar și membri puternic pro-atlantiști de pe flancul estic precum Cehia, Polonia sau statele baltice.

Dar, după cum notează într-o analiză publicația europeană Politico,  alte țări din Europa de Est doresc să mențină alianța concentrată pe amenințarea rusă.

Unii se feresc să înfurie China și se tem de posibilitatea de a împinge Beijingul și mai mult în brațele Moscovei.

Între timp, o serie de puteri vest-europene, deși se îngrijorează de rolul Chinei în părți sensibile ale economiei occidentale, doresc totuși să mențină legăturile economice.

Dar poate cel mai important aspect al acestei întoarceri a atenției față de China îl reprezintă întrebările existențiale despre propria securitate a Europei.

În prezent, Europa depinde în mare măsură de garanțiile de securitate ale SUA, de trupele americane staționate la nivel local și de furnizorii de arme din SUA.

Dar, după cum scrie Politico, citând un diplomat american de rang înalt, „un adevăr nespus este că, pentru a întări Taiwanul,  SUA nu ar fi în poziţia de a se consolida permanent în Europa”.

Și o altă întrebare este: cum ar putea China să fie integrată în planificarea apărării NATO? Vor oferi aliații europeni sprijin Taiwanului, într-un scenariu de criză?

Întrebat luna trecută de Politico dacă alianța va răspunde la o escaladare asupra Taiwanului, secretarul general al NATO Jens Stoltenberg a declarat că „principala ambiție este, desigur, să se împiedice acest lucru”, parțial prin colaborarea mai strânsă cu partenerii din zonă. Un răspuns, așadar, cu o importantă doză de ambiguitate.

Dar aliații se află acum în plin proces de reflexie cu privire la China și, probabil, un prim set de răspunsuri va fi dat chiar la București.

www.rfi.ro