de Ovidiu Nahoi

Spitalele regionale – mult discutatele spitale regionale – revin pe agendă. Aceasta, după ce la sfârșitul săptămânii trecute, Comisia Europeană a aprobat propunerile României de flexibilizare a fondurilor europene. Poate că, de data aceasta vom fi mai inspirați. Dar timpul pierdut nu ni-l mai poate înapoia nimeni.

Mai întâi, o explicație: flexibilizarea fondurilor înseamnă că România va putea transfera sume pentru noi investiții, de la un program operațional la altul, având în vedere noua prioritate – și anume combaterea efectelor negative ale răspândirii coronavirusului.

În plus, până la 30 iunie 2021, România nu mai este obligată să asigure partea de cofinanțare națională, ceea ce reduce presiunea pe buget și, de bună seamă, pe deficitul bugetar ajuns la cote alarmante.

În același context, ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș, a anunțat că din 2021, odată cu noul cadru financiar european, va exista chiar un program special dedicat exclusiv sănătății, cu un ”buget de aproximativ 4,5 miliarde de euro”.

Vorbim deocamdată despre banii oricum alocați României prin Bugetul UE. Despre alte sume, care vor fi destinate relansării economiei, vom putea vorbi după ce Comisia își va prezenta planul anticriză și șefii de state și de guverne se vor pune de acord.

Potrivit ministrului Boloș, printre proiectele mari care ar putea să primească finanțare europeană se află reactivarea Institutului Naţional Cantacuzino pentru producerea de vaccin în România. Dar și spitalele regionale.

Institutul Cantacuzino a produs ultima serie de vaccinuri în 2013, după care colapsul a fost total. S-a ajuns aici în urma unui întreg șir de erori manageriale și politice, întinse pe parcursul multor ani – astfel încât ar merita un serial întreg, nu câteva minute destinate unei cronici radiofonice.

Cât despre spitalele regionale, Cluj, Iași și Craiova, acestea fuseseră promise în programul cu care PSD a câștigat detașat alegerile din 2016, însă astăzi nu sunt nicăieri. Finanțarea lor a fost prevăzută în Programul Operațional Regional, dar totul s-a blocat, cu toate apelurile disperate ale fostei comisare pentru Politică Regională, Corina Crețu.

Mai întâi, au fost orgoliile dar mai ales jocurile de interese imobiliare locale în jurul amplasamentelor. Apoi, interesele legate de companiile care ar fi urmat să realizeze celebrele studii de fezabilitate și de proiectare.

În cele din urmă, proiectele s-au dovedit victimele perfecte ale retoricii antieuropene adoptate de PSD și guvernul său, ca răspuns la criticile legate de derapajul de la statul de drept. Dintr-odată, fondurile europene nu mai erau bune, iar guvernanții promiteau că vor construi mai repede cu alte surse de finanțare – Israel, țările arabe, Turcia. În timp ce Corina Crețu , fost membru al PSD, era zugrăvită drept dușman al partidului și al României.

După eșecul la alegerile europene și încarcerarea lui Liviu Dragnea, PSD a declarat că renunță la a se mai război cu Europa, dar pentru spitalele regionale a fost mult prea târziu.

Acum, ministrul Boloș promite că aproximativ un sfert din cele 4,5 miliarde de euro din noul program operațional pentru sănătate vor merge la spitalele regionale.

România a pierdut mult timp și, iată, a trebuit să vină această criză pentru a înțelege de ce trebuie investit în infrastructura de sănătate. Dar asta se va întâmpla doar dacă guvernanții vor avea o administrație mai eficientă. Dacă vor trece peste rețelele de interese locale. Dacă vor reuși să umple aceste spații construite și cu specialiștii necesari, înainte ca aceștia să ia drumul străinătății. Dacă… dacă… dacă…

Povestea spitalelor publice românești rămâne încă una cu mulți de ”dacă”. În timp ce spitalul construit de o asociație, din donații private, este aproape gata și la costuri mai mult decât rezonabile.

Dovadă că știm, putem și avem cu cine. Dacă vrem.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România