de Ovidiu Nahoi

August 1989. Ungaria se confruntă cu o acută criză a refugiaţilor, în cea mai mare parte proveniţi din Germania de Est, dar şi mulţi din România. În perioada de vârf a crizei, numărul lor este estimat la circa 60.000.

Cetăţenii ungari se mobilizează în ajutorul acestor refugiaţi, prin iniţiative civice şi prin intermediul bisericilor catolică şi reformată.

Guvernul ungar, condus la acea vreme de Miklos Nemeth, desfiinţează gardul electric de la frontiera cu Austria şi le permite acestor refugiaţi accesul către lumea liberă.

Dezafectarea gardului dă o puternică lovitură sistemului comunist şi peste timp, este recunoscută drept o contribuţie determinantă la realizarea proiectului Europei unite.

În aceeaşi perioadă, un tânăr şi talentat politician, de mare viitor, pe numele lui Viktor Orban, cere plecarea trupelor sovietice de pe teritoriul Ungariei.

August-septembrie 2015

Circa 3.000 de refugiaţi din Orientul Mijlociu se află înfaţa Gării Keleti din Budapesta. Ungaria nu îi găzduieşte în centre de refugiaţi, deşi poate primi pentru asta o consistentă susţinere financiară din partea Uniunii Europene.

Criza refugiaţilor nu face decât să justifice ridicarea, de către guvernul ungar, condus astăzi de Viktor Orban, a gardului de sârmă ghimpată, dublat de un parapet din lemn, de la graniţa cu Serbia. Proiectul european, care are la bază umanismul şi solidaritatea între statele membre, este lovit drept în inima sa.

Viktor Orban, care în 1989 cerea plecarea din ţară a trupelor sovietice, duce astăzi o politică externă cu un puternic accent pro-rusesc.