Prima carte – eseuri scrise la 24 de ani

Reporter: Cum ați început să scrieți prima carte? Era plănuit de mult sau a fost ceva mai degrabă spontan?

Ovidiu Raețchi: Prima carte a fost EsTesteistica, o culegere de eseuri scrise la 24 de ani, spontan, dintr-o suflare. Teza cărții era doar noi, esticii, levantinii mai știm astăzi să scriem eseuri fermecătoare, pentru că occidentalii au devenit prea riguroși și sistematici în abordări și, făcând asta, au pierdut cumva bucuria lecturii simple, fără mize profesionale. Cartea e scrisă de pe poziții conservatoare – un evident mimetism față de ideile intelectualilor români de referință la acel moment. Azi am ajuns la propriile convingeri de maturitate, care sunt mai degrabă progresiste. Dar altfel, stilistic vorbind, cartea stă în picioare, are pagini bune, am răsfoit-o recent și nu mi-a fost rușine de cum scriam în urmă cu aproape două decenii.

Reporter: Referitor la cărțile scrise până acum – cum ați ales subiectele?

Ovidiu Raețchi: Din interesul academic pentru Orientul Mijlociu s-au născut trei cărți: Istoria intelectuală a jihadismului, Tzahal și, indirect, Istoria Holocaustului. Tzahal, care este o istorie a armatei israeliene, reprezintă, implicit, o istorie a Israelului, pentru că armata a avut un rol fundamental în fiecare moment al formării, supraviețuirii și dezvoltării sale. Or, atunci când scrii istoria Israelului, esti obligat să înțelegi în detaliu Holocaustul și efectele sale, motiv pentru care am continuat cu Istoria Holocaustului. Istoria intelectuală a jihadismului a apărut cumva complementar, pentru că am studiat spațiul din Orient în ansamblu, inclusiv civilizația arabă, care are – istoric și lingvistic vorbind – intersectări evidente cu cea ebraică.

Continuare, aici.