Despre traumă și copii în Holocaust, pe scena ARCUB – Jewish Film Festival, alături de psihoterapeutul Keren Rosner și de directorul Goethe-Institut, scriitorul Joachim Umlauf. În memoria lui Dan Michael Schlanger, sufletul acestui festival, pe care am avut marea onoare să îl cunosc la Iași, la lansarea cărții „Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann”.

Am evocat din această carte, în dialogul de ieri, printre alte tipuri de traume, persistența „trapului Auschwitz” la supraviețuitori:

„Mersul prea lent era considerat neregulamentar, deplasarea deținuților prin lagăr trebuind făcută în pas alergător, cu ochii în jos (așa‑numitul „trap Auschwitz“) chiar și când erau cărate greutăți. Mulți martori au comparat ieșirea prizonierilor din barăci, dimineața, cu fuga furnicilor dintr‑un mușuroi sub asediu.”

Mulți dintre supraviețuitori au continuat toată viața să meargă în acest pas accelerat, cu privirea plecată, pe mijlocul drumului – la fel cum, după foamea inimaginabilă îndurată în lagăr, ei avea tendința să poarte în servieta de profesor universitar sau de diplomat o pâine, în caz că ar fi ridicați din nou de pe stradă, fără avertisment.