Sunt două erori logice pe care le-am regăsit frecvent – în contextul discuțiilor despre moștenirea legionară (cazul Vulcănescu, cazul Bjoza) – la oameni care păreau mai degrabă bine intenționați sub raport moral: eroarea „anti-comunist=cu necesitate bun” și eroarea „au făcut și lucruri bune”. Să le luăm pe rând.

1. Eroarea „anticomunist=cu necesitate bun”.
   Mai întâi, premisele cu care suntem toți de acord: a. Stalin a fost un călau sinistru; b. Victimele stalinismului au suferit cumplit; c. Multe dintre aceste victime s-au comportat remarcabil în fața suferinței. Fractura logică și morală apare în momentul în care extindem aceste premise la afirmația: orice victimă a lui Stalin, pentru că a fost victima lui Stalin și pentru că a fost anticomunistă, e cu necesitate bună. Antonescu și mulți legionari au fost anticomuniști și au devenit victime ale lui Stalin. Hitler însuși a fost antibolșevic și a fost victima lui Stalin (s-a sinucis ca să nu pună rușii mâna pe el). Asta nu îi face pe Antonescu, Hitler, legionari mai puțin criminali și monștri.
2. Eroarea „au făcut și lucruri bune”.
   Este poziția celor de la AUR în chestiunea Legiunii. Este și poziția lui Bjoza. Dar e o fraudă etică si o escrocherie logică. Marii călăi ai istoriei nu au fost niște dragoni care scoteau flăcari pe nas. Găsești la Timur Lenk, Nero și Hitler lucruri omenești: își iubeau mama, își scoteau câinele la plimbare, ascultau muzică. Tehnic vorbind, și despre Lucifer poți spune, facând analiză pe text, că „a făcut și lucruri bune” înainte să se sumețească. Dar, pe de o parte, omenescul dintr-un călău – care îi surprinde pe cei care cred că răul e un dragon care scoate flăcări pe nări – nu este „bine”, ci doar „banalitatea răului”, cum spune Hannah Arendt. Pe de altă parte, nu, nu poți pune în balanță „a făcut autostrăzi și îi dădea câinelui să mănânce” cu „a omorât câteva milioane de copii”. Naziștii și legionarii, Hitler și Antonescu au comis un rău absolut. Relativizarea acestuia prin „da, dar…” este inacceptabilă și sinistră. Aceasta este poziția morală si legală a lumii europene. Relativizarea răului („da, dar…”) nu mai subzistă decât acolo unde e încă loc pentru reînvierea sa.