Am studiat în ultimii ani modul în care un actor politic radical (grupările islamiste din statele sunnite, mai exact) se poate modera/radicaliza ca efect al participării/excluderii politice. Teoria spune, într-o formulare foarte simplă (prea simplă pentru Orientul Mijlociu, de altfel, deși rezonabilă în Europa) că o grupare radicală care e eliminată din sistemul politic se va orienta către violență, în vreme ce una încurajată să intre în sistemul politic (să participe la alegeri, sa participe la exercitarea puterii, măcar pe plan local) se va modera. Funcționează această teorie în relațiile internaționale? E mai eficient sa incluzi statele radicale (Iran, sa spunem) în sistemul international, să le ții la masă – sau strategia izolării lor dă rezultate mai bune? Mai bine împăciuitor sau mai bine neînduplecat?
Dacă aplicăm acest tip de analiză pe amenințarea Rusiei la adresa Ucrainei, mă tem că vom ajunge la concluzia că, orice ar face Occidentul, tot acolo ajungem (doar că în alt ritm). Dacă Occidentul cedează amenințărilor Rusiei, suntem intr-un scenariu de tip Germania 1936-1938, în care Putin se radicalizează pentru că strategia lui funcționează și înțelege ca poate cere orice. Dacă Occidentul acționează unitar și ferm, Rusia se radicalizează pentru că se simte izolată și frustrată – iar actorii de acest tip, spune teoria, tind să apeleze la violență pentru a recăpăta putere.
Scriu asta din doua motive:

1. Sunt convins că – așa cum s-a întâmplat la începutul pandemiei – vom vedea voci critice la adresa Occidentului; voci care, indiferent de deznodământ, îi vor găsi acestuia o vină (pentru ca a făcut/nu a făcut ceva). Mie reacția Occidentului mi s-a părut remarcabilă în această criză – coerentă și creativă. Dar Occidentul nu poate face minuni acum, pentru simplul fapt că Rusia e cea care împarte cărțile.
2. Cărțile pe care Rusia le împarte mi se par aproape imposibil de jucat pentru un partener onest (cum știu că este Occidentul). Eu nu am văzut încă la Putin o cale de mijloc între riscul celor două radicalizări ruse: cea care se naște din obținerea unor concesii prea mari, nerezonabile, inacceptabile – și cea care apare în urma unei totale izolări.