Noi am lucrat de 8 martie, da?! Inclusiv la paginarea articolelor despre necesitatea cotelor de gen în România – şi despre ce fac femeile dincolo de cote.

Avem patru doamne semnatare, în ordinea apariţiei: Andreea Paul, Mihaela Miroiu, Dana Marca, Mihaela Nicola.

Cităm :

Al treilea argument este nevoia de împrospătare a clasei politice autohtone. Abia atunci când mecanismele de selecţie şi de promovare a oamenilor politici vor începe să se apropie de ceea ce ar trebui să fie, adică de un model bazat pe valoare reală, pe competenţe, pe muncă, pe echilibru – inclusiv de gen –‚ pe integritate, atunci vom avea motive să sperăm într-o aliniere la standardele ridicate de trai ale „occidentalilor”. Clasa politică nu este însă uşor dispusă să se alinieze la un asemenea model. Introducerea unui sistem de cote de gen în cazul candidaturilor la alegerile locale şi parlamentare ar obliga-o să reacţioneze, ceea ce ar fi un lucru foarte bun.

Da, feministele, în virtutea principiului constituţional al egalităţii de şanse sunt de acord cu egalizarea vârstei de pensionare ca drept, dar nu ca obligaţie. Cu alte cuvinte, dacă o femeie este capabilă să îşi continue activitatea e pură discriminare să o scoţi la pensie mai devreme fiindcă este femeie. Dar, fiindcă cele mai multe femei au dublă zi de muncă, la serviciu şi acasă, ele trebuie să poată opta pentru o pensionare mai timpurie, pentru bunul şi simplul motiv că statul nu face nimic să le uşureze dubla povară, adică nu face creşe, grădiniţe publice accesibile, programe after school, nu face reduceri de impozite la unelte casnice, nici la restaurantele familiale, nu are programe de educat bărbaţii pentru parteneriat casnic. În consecinţă, dacă nu le întinde aproape nicio mână, atunci măcar să le lase să se declare legitim mai obosite, deci mai devreme pensionabile decât bărbaţii. Dar dacă nu sunt şi nu se simt aşa, atunci trebuie să poată lucra în acelaşi regim de drepturi ca şi bărbaţii.

În ce măsură „mişcarea” feministă din România va îmbrăţişa cea de-a doua şcoală de gândire, rămâne de văzut. Organizaţiile şi proiectele dedicate femeilor sunt utile, iar prezenţa doamnelor în număr substanţial în structuri de decizie (în toate domeniile) este un pas important. Pentru că în luna martie este sărbătorită femeia, am putea dori femeilor care beneficiază de o ascensiune profesională în urma campaniilor „feministe” să găsească calea de a contribui la redefinirea conceptuală a domeniilor de activitate, venind cu recomandări de politici noi, care să adreseze măcar parte din probleme care grevează societatea românească în prezent.

În ceea ce mă priveşte am resimiţit feminitatea ca pe un avantaj – mi-a oferit o elasticitate sporită de relaţionare. Am ales să pot aloca la fel de multă energie, la fel de mult timp şi la fel de multă „anduranţă” cum ar aloca un bărbat propriei cariere -, ş-atunci diferenţele dispar în spaţiul profesional, iar dezavantajele aparente se transformă în oportunităţi. Aici cred că este „cheia”.

Articol publicat pe http://petremunteanu.ideilibere.ro