de Petre Munteanu

În discursul pentru ambasadori, din marja Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române, preşedintele revenit s-a întors exact de unde a plecat. (Mai puţin în chestiunea lacului rusesc…)

De pildă, la ideea că Exxon şi Chevron ne vor asigura independenţa energetică. În general, nimeni, nici presă, nici electorat, nici opoziţie, nu are timp să studieze substanţa afirmaţiilor de PR care vin dinspre complexul politico-economic.

Ediţia curentă a FP România evaluează posibilitatea ca Statele Unite (ca şi Canada ş.a.) – aflate în plin boom energetic – să devină independente energetic. Dar de unde boom-ul energetic?

În urmă cu zece ani, inovatorii energetici au început să folosească, în mod agresiv, metoda orizontală de extragere a gazelor și petrolului, care permite producătorilor să aibă acces la cantități uriașe de resurse subterane dintr-un singur puț, în combinație cu metoda fracturării hidraulice – sau simplu, fracturare – care folosește fluide sub presiune cu scopul de a fisura rocile dure și a permite petrolului și gazelor să curgă din acestea. Această îmbinare a metodelor de extragere a eliberat cantitățile uriașe de astfel de resurse energetice îngropate adânc în rocile de șist. De asemenea, noile tehnologii au permis producătorilor să ajungă și la resursele aflate mult sub nivelul mărilor, lucru imposibil înainte” – explică Michael Levi, expert american în securitate energetică şi climatică.

Eliberează, însă, asta, cu adevărat, Statele Unite de Orientul Mijlociu? Nu tocmai, argumentează ediţia internaţională, analizând critic agenda de politici energetice a Washingtonului şi chestionând credinţelor de gen ale mai multor duzini de experţi americani în energie.

Atâta vreme cât SUA sunt complet integrate în piața globală a petrolului, prețurile combustibililor vor crește sau vor scădea pe piața americană în același ritm cu evenimentele care au loc în cealaltă parte a globului – de exemplu, un război cu Iranul. Producția internă masivă va atenua șocul economic al creșterii rapide a prețurilor combustibililor – este de preferat să trimiți dintr-o dată sume uriașe de bani către North Dakota decât Arabiei Saudite – dar, din cauză că producătorii de petrol de pretutindeni sunt destul de lenți atunci când vine vorba de cheltuirea propriilor rezerve, încă mai există riscul ca prețurile uriașe să lovească economia din spate.

Şi boomul energetic aşteptat în România ar proveni tot din exploatarea gazelor de şist, ca şi a rezervelor din adâncurile marine – şi tot pe mâna companiilor americane, puternice şi inovatoare. Consecutiv  extragerii comorii, la fel ca şi în SUA, şi în România se arată perspectiva neatârnării energetice. Vis care ar putea justifica o evaluare mai puţin suspicioasă a contractelor, tehnologiilor şamd.

Cum s-ar putea analiza critic problema independenţei energetice a României? (De fapt, a întregii industrii de oil / gas.)

Indicăm aici doar un aspect:

… rezervele (de gaz din Marea Neagră), în fapt, nu aparţin decât în mică parte statului român, majoritatea revenind companiilor Exxon Mobil şi OMV, care au primit licenţa de exploatare. Aceste companii nu sunt obligate să vândă în România, doar se presupune ca o vor face, cu condiţia ca statul să fi încheiat acorduri de partaj al producţiei (înainte de acordarea licenţelor) şi să nu să se mulţumească doar cu nişte redevenţe modeste, cu atât mai mult cu cât nivelul acestora nu poate fi modificat, pentru că aşa a fost statuat în legea de privatizare a Petrom şi în Legile petrolului şi gazelor. – explică cercetătorii Mariana Papatulică şi Petre Prisecaru, de la Institutul de Economie Mondială al Academiei Române.

Citiţi în întregime articolele din această ediţie FP România despre ce poate aştepta România de la Petrom şi Nabucco Vest, de la Chevron şi Exxon, de la sine şi de la parteneri, europeni sau americani. Am marcat cu roşu câteva demitizări.