(Iar când face compromisuri continue, cu toate părţile, se comportă exact ca birocraţii europeni care mai curând îngroapă geniul proiectului politic al UE.)

Siniştrii din partide/ parlament au uitat în doar câteva săptămâni zilele când se temeau de ura şi dispreţul „străzii” – ca urmare, au reînceput să lucreze exclusiv în folosul propriu (pensii nesimţite etc). Cum a fost şi în cazul legii electorale.

Nu se poate ieşi zilnic în stradă, chiar nu se poate.

Ideea cu guvernul tehnocrat a fost să repare ce-o putea, într-un an, nu doar să administreze un dezastru (creat inclusiv prin politici care erau deja tehnocrate, precum realizarea planului la privatizări etc).

Iar una dintre reparaţiile grabnic necesare – cerută explicit „în stradă”! – era această revenire la alegerea, normală, a primarilor în două tururi, în locul aberaţiei unui singur tur.

O putea drege scurt – prin ordonanţă de urgenţă, prin asumarea răspunderii, nu contează cum. Ar fi avut deplina „susţinere populară” – de ce altceva are nevoie? Au criticat cândva alegătorii sistemul cu două tururi de scrutin?

Explicaţiile refuzului sunt doar ocultări ale motivului real.

Nu o face de teama (condamnatu)lui Dragnea. Opunându-se unui sistem cât mai democratic, PSD arată, încă, şi încă, şi încă o dată, că este principala forţă a răului în România; celelalte clanuri politico-economice sunt exact aceeaşi specie, doar că mai slabe.

Din păcate, putem spune că este rândul dlui Cioloş să arate că nu înţelege în numele cui îşi exercită funcţia. Cum o face şi preşedintele când îi dă cu guvernul PNL, de parcă ar fi stat cineva la coadă să voteze vreun candidat liberal. Guvernarea nu trebuie să fie despre declasaţii din clasa politică.

Din păcate, par să fie necesare „audienţe colective” măcar lunare la Palatul Victoria.

(actualizare 1: aceasta este o metaforă, nu o instigare.)

(actualizare 2: la Guvern se poate merge şi pentru a-i arăta că are „susţinere populară” pentru decizii majore imperioase, precum repararea legii electorale. sigur, nu aceasta este funcţionarea normală a democraţiei – dar nici traseismul şi celelalte aidoma nu ţin de normalitatea democraţiei.)

(actualizare 3: e uşor să cârcoteşti de pe margine – în timp ce guvernatul nu e o treabă uşoară. e clar că viaţa lui Dacian Cioloş e mai grea la Bucureşti decât la Bruxelles – dar postura e atât de onorantă că poate merita efortul.)

adevarul.ro