Ediţia curentă a FP România mai stă la vânzare doar câteva zile. Şi merită colecţionată, pentru este cam singura publicaţie autohtonă de politică globală şi economie, de calitate şi tipărită (!!!) – şi normală la cap. Care respectă ideile, nu ideologiile – deci toate ideile. Câteva mostre de gândire abolită în România, indiferent de guvernări: creşterea inegalităţii, taxe mai mari pentru bogaţi?! (OK, nu comunism, nici în glumă!)

Extrase din Top FP Gânditori Globali/ 2012 – inclus în ediţia curentă a FP România. 24. THOMAS PIKETTY, EMMANUEL SAEZ Pentru că au realizat graficul care a dus la ocuparea Wall Street. Economişti | Franţa; Berkeley, California Criticarea celor „1%” a devenit strigătul de luptă al protestatarilor Occupy Wall Street şi subtextul campaniei electorale americane din 2102, dar nu ei au atras primii atenţia asupra bogăţiei disproporţionate a celor mai bogaţi americani. Meritul ar trebui să fie al lui Thomas Piketty şi Emmanuel Saez. Înarmaţi cu informaţii care acoperă un secol, cei doi economişti francezi au arătat cât de acută este inegalitatea veniturilor în SUA. Iar această disparitate, arată cercetarea lor, a atins niveluri record, care nu au mai fost înregistrate de la Marea Depresiune. Piketty, profesor la Şcoala de Economie din Paris, şi Saez, de la Universitatea Berkeley, au început proiectul de monitorizare a veniturilor în urmă cu două decenii. Cercetarea lor, care a analizat veniturile din taxe ale statului american încă din 1913, a fost publicată prima dată în 2003, şi a fost recent actualizată. Punctul central al studiului este un grafic în formă de U, care arată cum câştigul celor mai bogaţi 1% scade vertiginos după cel de-al doilea Război Mondial, crescând după 1970 şi atingând la sfârşitul anilor 2000 aproape recordul din 1928. (După criza financiară, puteţi ghici ce grup şi-a revenit cel mai repede şi cel mai robust?). Astăzi, această descoperire a devenit arma favorită a intelectualilor de stânga, care argumentează că bogaţii ar trebui să susţină o parte mai mare din povara fiscală a SUA. Munca lui Piketty şi Saez este citată în documentele bugetare ale Casei Albe şi „a ajutat administraţia să se orienteze în încercarea de reechilibrare a codului fiscal”, conform lui Peter Orszag, primul director al bugetului din administraţia lui Barack Obama. Remediul sugerat de cei doi francezi este la fel de american ca plăcinta cu mere, spun ei: taxe mai mari pe venituri pentru cei mai bogaţi. Aceştia au recomandat 83% pentru cei mai bogaţi cetăţeni – mult mai mare decât cele 30% propuse de „Regula Buffett” şi chiar decât cea propusă de preşedintele francez, Francois Hollande (75%). Piketty, care socoteşte că nivelul inegalităţii din America de azi este „complet nebunesc”, a argumentat anul trecut că SUA fac schimb de locuri cu vechea Europă. „Inegalitatea averii şi a veniturilor erau mult mai mari în Franţa”, a explicat el pentru New York Times. „Iar taxele foarte mari pentru cei foarte bogaţi – au fost inventate în Statele Unite.” Lista lecturilor: Premodern Financial Systems, de Raymond Goldsmith; The Black Book, de Orhan Pamuk; Arthur Young’s Travels in France, de Arthur Young. Cea mai bună idee: Taxa maximă de 75% a lui Hollande, dacă ar fi aplicată în SUA şi Europa cu o bază de taxare crescută. Cea mai proastă idee: Taxa maximă de 75% a lui Hollande, aşa cum a fost ea aplicată în Franţa, cu o bază de taxare restrânsă. Declinul sau relansarea Americii? Declin lent dar sigur. Mai multă sau mai puţină Europă? Mai multă, lumea are nevoie de Statele Unite ale Europei. Twitter sau nu? Nu până în acum. 42. DEBBIE BOSANEK, WARREN BUFFETT Pentru că au cerut ca o secretară să nu plătească taxe mai mari decât şeful său miliardar. Asistent administrativ, investitor | Omaha, Nebraska Cu nu mult timp în urmă, cel de-al patrulea cel mai bogat om din lume a făcut ceva neobişnuit: A cerut să plătească mai multe taxe. „Am plătit doar 17,4% impozit din venituri – procentual mai puţin decât am plătit pentru ceilalţi 20 de angajaţi ai mei”, a anunţat Buffett într-un editorial din New York Times. Unul din cei care au preluat cu entuziasm apelul a fost preşedintele american Barack Obama, care a făcut din „secretara lui Warren Buffett” un exemplu în luările sale de poziţie asupra inechităţilor din codul fiscal american şi din alte aspecte ale economiei. El a propus un plan fiscal cunoscut sub numele de „Regula Buffett”, care ar impune o taxă de minimum 30% celor lor care câştigă mai mult de un milion de dolari pe an. (Republicanii din Congres au fost mai puţin entuziaşti.) În discursul lui Obama despre starea naţiunii din ianuarie trecut, când a ajuns la propoziţia „Acum, Warren Buffett plăteşte un impozit mai mic decât secretara sa”, camera a filmat-o pe Debbie Bosanek, în vârstă de 56 de ani, simbolul luptei împotriva inegalităţii fiscale. Modesta Bosanek, care lucrează pentru Buffett de două decenii spune doar că „reprezintă cetăţeanul obişnuit, care are nevoie de o voce şi de un tratament egal în domeniul fiscalităţii”. În mod clar, Oracolul din Omaha si asistenta sa au stârnit o dezbatere necesară despre corectitudine economică în Statele Unite şi despre politicile publice care o subminează.

Sursa: adevarul.ro