La FP avem satisfacţia de a citi primii în România articolele şi eseurile unora dintre cei mai interesanţi experţi din lume – de la cercetători şi jurnalişti la consilieri şi oficiali. (După care urmează treducerea, editarea, paginarea lor – chestii mai tehnice, pe care le facem de vreo două săptămâni.) La fel, şi cu contributorii români – în afara celor consacraţi (de exemplu), avem ocazia de a cunoaşte deja viitorii experţi de neocolit.

În Top 100 FP România pe 2011, din ediţia încă pe piaţă, am semnalat descoperirile anului 2011.

Avem deja o primă descoperire a acestui an: Octavian Milewski, cercetător independent şi poliglot disperat.

Sunt vorbitor fluent de rusă (toate aspectele – vorbit, scris), mai bine scriu doar în româna maternă şi poate în engleză, limba în care lucrez mai mult şi am scris mult mai mult în ultimii 10 ani (fiind şi absolvent de limbi străine în 2001 – engleza şi franceza). Interesul pentru spaţiul post-sovietic este unul firesc, din moment ce am crescut şi socializat în acel spaţiu 21 de ani din viaţa mea, fiind născut în Basarabia şi călătorind mult, mai ales în Rusia şi Ucraina. Înţeleg bine şi citesc, de asemenea, în ucraineană şi belarusă, le vorbesc însă mai puţin. De curând, m-am apucat de poloneză (limba unor înaintaşi), dar sunt doar la început. Sper, în viitorul previzibil, să încep a studia turca, strâns legat de interesul pentru REMN ca obiect de cercetare.

ştiinţele politice mă preocupa din 2001 – MA în ştiinţe politice la SNSPA (2003), efectiv pe spaţiul post-sovietic am început să mă specializez din 2004, când eram masternad în RI la Universitatea Bucureşti, deşi doctoratul l-am început în 2005 la SNSPA. Titlul tezei: Geopolitica şi Securitate în REMN: factorul rusesc post-11 septembrie 2001. Dacă nu mai intervine nimic, sper, că până în vară îmi voi susţine teza. Am muncit şi\sau colaborat cu Fundaţia Universitară a Mării Negre (Centrul Pentru Studierea şi Prevenirea Conflictelor), Friedrich Ebert, România; Centrul de Studii Est-Europene, Bremen; Centrul de Studii Est-Europene şi Asiatice, Bucureşti. În 2010-11 am fost bursier New Europe College, programul Black Sea Link. Acum sunt independent, ceea ce implică anumite riscuri, dar şi beneficiul de a putea scrie în voie ce vreau şi a-mi alege unele subiecte de cercetare. Am scris sau scriu în volume colective în engleză (subiectele tratate: Rusia ca actor neoimperial în REMN; Relaţiile România-R. Moldova; urmează un capitol pe politică externă a R. Moldova în context regional; de asemenea, politica energetică a Rusiei şi relaţiile ruso-georgiene sau rolul Rusiei în conflictele nerezolvate din spaţiul eurasiatic; sper să termin în curând un newsletter pentru un centru din St. Gallen pe regionalism în REMN) şi română (Polirom, 2012, capitol pe conflicte ‘îngheţate’, împreună cu Stanislav Secrieru; urmează un capitol de teoria relaţiilor internaţionale (paradigmele critice în TRI) într-un manual coordonat de şerban Cioculescu). Scriu şi recenzii uneori, următoarea va fi, cred, pe Odessa de Charles King. Iată şi un op-ed în rusă, pe relaţia Rusia-Moldova: http://russiancouncil.ru/index.php?id_4=0&type_4=3&event_4=73#top .

Cred că este evident care imi sunt interesele. Unul din scopuri este de a trezi interesul pentru subiecte de importanţă majoră pentru România ce vin din spaţiul est-european şi care o afectează într-o măsură mult mai mare decât ar vrea să recunoască (ma refer la elitele politice, dar parţial şi la cele academice). Ma disperă cvasi-lipsa de expertiză pe acest spaţiu, precum şi interesul scăzut pentru el, în contextul în care România este şi va fi la frontiera cu acest spaţiu – imaginat ca est-european – încă multe generaţii. Polonia şi Finlanda sunt exemple de urmat în acest sens. Îmi doresc înfiinţarea unei instituţii guvernamentale pentru expertiza strategică pe acest spaţiu, cum este, de exemplu, OSW. Cam mult, nu-i aşa? 

Nu. 

Articol publicat de Petre Munteanu pe blogul personal