de Petre Munteanu

Vaaaai, vuieşte facebook-ul de înduioşare că un miliardar şi o bancă – vaaai, nu ştim ce bancă, în modestia ei – au donat două avioane de salvare în locul celui prăbuşit în Apuseni.

Sfântă naivitate. De oameni convinşi, în 25 de ani de tranziţie la o societate cu caste, că sunt nu doar cetăţeni de categoria a doua, dar şi fiinţe umane de mâna a doua. Aceasta este întrebarea: Cum au făcut primii bogaţi ai ţării primul miliard? Fără optimizarea fiscală a acestor colosale averi, imposibil de adunat în jumătate de viaţă de om banal, statele – ca administratori ai societăţilor (umane, nu comerciale) – şi-ar putea cumpăra singure mult mai multe din cele necesare civilizaţiei. Iar modelul social european nu ar mai fi, brusc, nesustenabil. Ce au inventat, ce au creat aceşti parveniţi, care, iată, ne-au convins chiar şi că sunt o rasă superioară moral?

Unii moguli ai lumii îşi spală până şi păcate neavute limitând boli la scară continentală sau fondând universităţi de elită.

În context, trebuie să întrebăm şi cum a făcut şi Petromv indecentul profit de un miliard de euro anul trecut în România, plătind salarii şi taxe deloc austriece. Altă discuţie pe care nu o purtăm.

Revenind. Un miliardar român ajutat îndelung şi copios de oameni din stat (nu de stat) înlocuieşte un avion pierdut de stat – pierdut, cel puţin aparent, din cauza unor softuri furnizate statului de un alt miliardar român făcut de stat. Nimic mai mult.

Pâinea pe care un neica nimeni o dă unui copil scos la cerşit în centrul oraşului este mai scumpă decât avionul de un milion donat de un miliardar.

Toţi aceştia au mult de d(on)at, înapoi, societăţii. Până atunci, ruşine, să ne fie. Reacţie de frustrat, OK.