Ediţia FP România care apare vineri, include şi răspunsurile a cinci mai mult decât studenţi români, din ţară şi din străinătate, la întrebările:

• Cum se explică recolta de teze de doctorat plagiate din România?
• Şi cum împiedică universităţi străine plagiatul?

Două dintre “extemporale”.

Ştefan Andrei Anghel:

Recentele dezvăluiri în materie de teze de doctorat plagiate sunt cel mai probabil rezultatul unor soi de răfuieli politice. Totuşi, faptul că multe persoane publice din România nu îşi merită titlurile academice este probabil unul din cele mai bine cunoscute secrete ale ţării noastre. De ce există atâtea doctorate (şi licenţe, şi masterate) plagiate la noi?

În primul rând, este vorba despre calitatea scăzută a universităţilor din ţara noastră. Indiferent ce sistem de clasificare folosim, în România nu există nicio universitate în primele 100 din lume, şi probabil nici măcar în primele 500. Calitatea scăzută duce la situaţia în care universităţile concurează pentru studenţi într-un sistem “de piaţă,” care mai de care mândrindu-se cu standarde mai laxe. Astfel de cazuri de plagiat nu se vor întâlni aproape niciodată în locuri precum Harvard sau Cambridge – aceste instituţii au un renume de apărat.

În al doilea rând, este vorba de cultura academică din România, care nu pune niciun preţ pe integritate academică. Aici purtăm toţi o parte din vină: cel ce nu a copiat la niciun extemporal, la niciun examen şi la niciun referat să dea primul cu piatra. Cultura noastră nu pedepseşte trişatul academic: un student prins copiind primeşte aceeaşi pedeapsă (restanţa) ca un student care nu a învăţat. De ce să nu încerci măcar să copiezi? La Harvard un student care este prins copiind (şi standardele pentru ceea ce înseamnă lipsa de onestitate academică sunt mult mai stricte acolo) este, în general, obligat de instituţie să îşi ia un an liber de la universitate. La a doua abatere este exclus pe viaţă din universitate. În cazurile extrem de rare când universitatea depistează cazuri de plagiat “copy-paste,” în care secţiuni mari de text sunt copiate verbatim fără a cita sursa, cum a fost cazul în România, universitatea colaborează cu autorităţile pentru a acţiona în instanţă studentul, care trebuie să răspundă pentru ce este în esenţă o fraudă.

Articol integral, publicat pe http://petremunteanu.ideilibere.ro/