Liderii pesedişti care defilează acum cu Blair ar vrea să sugereze – electoratului larg, alesei audienţe – că ideile din discurs au vreo legătură cu ei, ar vrea ca aura de lider global a fostului premier britanic să pogoare niţel şi asupra ţestelor din această parte a lumii. E vorba de legitimare, de joc în liga mare – totul contra notei de peste o sută de mii de euro pe care o încasează pentru o vizită la domiciliu pocăitul Blair, care clamează că l-a descoperit pe Dumnezeu după ce n-a descoperit armele de distrugere în masă clamate de master Bush jr?

Legătura dintre un Tony Blair şi un Adi Năstase, să spunem, ţine de culisele politicii – a politicii cu orice etichetă ideologică. Nu de principiile celei de-a treia căi, teoretizate de un Tony Giddens, principii pe care aşa-zis social-democraţii români ar trebui să le repete de sute de ori pe zi, stând pe coji de nucă.

Era după amiază în Casa Presei, cu un deceniu în urmă, când a venit ştirea BBC cum că premierul Tony Blair i-a trimis premierului Adrian Năstase o scrisoare – redactată de Ministerul britanic de Externe – în care se sugera că privatizarea Sidex către magnatul indian Lakshmi Mittal ar ajuta nu doar la creşterea încrederii investitorilor străini în nasoala economie românească dar chiar şi la creşterea şanselor României de a adera la UE…

Pentru britanici era doar continuarea unor scandaluri naţionale, în care venise rândul conservatorilor să reproşeze laburiştilor legături imorale cu miliardarii care îşi ţin catrafusele în paradisul londonez dar banii prin paradisuri fiscale. Realmente mogulul Mittal, care tocmai radiase vreo 6.000 de joburi din siderurgia britanică, depusese cu puţin timp în urmă un mizilic de 125.000 de lire în conturile Partidului Laburist. Acest tip de scandal continuă şi azi, laburiştii acuzând acum posibilul trafic de influenţă care se tot petrece în sufrageria pe care a folosit-o şi premierul lor.

Articol integral pe http://petremunteanu.ideilibere.ro/