Lista nu urma să fie un pomelnic de sfinţi, dar nici aşa! Cu revista încă în tipar, a început avalanşa. Preşedintele Băsescu, dramatic constestat în stradă. Ministrul Baconschi, demis pentru ultragierea angajatorului efectiv, poporul. Bogdan Popovici, obligat să se disculpe aproape inculpând. Mai urmează cineva?

Ştiam încă din etapa de fabricare a Topului – pe care începem să-l publicăm şi online – că unii dintre cei numiţi sunt figuri contestate, mai ales cei din politică şi afaceri. Ideea era însă că fac chestii pe care ar fi bine să le replice şi figuri necontestate.

De pildă, ştiam că dr. Laurenţiu Popescu este acuzat de colaborare cu Securitatea, cândva. Mai aproape de noi, acad. Laurenţiu Popescu a condus un colectiv de cercetători care a descoperit – realmente senzaţional – un nou tip de celule, telocitele, de care sunt interesate acum mari centre de cerctare din lume.

Ştiam şi că Bogdan Popovici este implicat în procesul lui Adrian Năstase, de finanţare coruptă a domniei sale – dar ştiam şi că timp de 10-15 ani Bogdan Popovici a convins toate guvernările ţării să sprijine forumurile internaţionale organizate de Forum Invest la Bucureşti sau la Londra, Dubai şamd. Cadre din MAE şi de la Cotroceni au colaborat fără probleme de conştiinţă cu Forum Invest pentru aducerea la Bucureşti a unei galerii de şeici din Golf şi corporatişti din Coreea de Sud, de pildă. Ceea ce este şi o performanţă – ca şi o contraperformanţă. România duce o mare lipsă de forumuri internaţionale relevante pentru sine şi pentru regiune. Cazul Popovici trebuie să oblige MAE/ Preşedinţia la aceeaşi deschidere şi faţă de alte grupuri la fel de capabile – iar grupuri cu expertiza necesară trebuie să nu se mai mulţumească cu analize de birou, ci să creeze racorduri concrete între Bucureşti şi alte capitale. Polonia nu mai poate fi ajunsă nici la capitolul forumuri internaţionale, până şi Slovacia are un important forum de securitate. România a avut Forum Invest.

Tot la capitolul efecte ale metodologiei, trebuie spus că unii – precum preşedintele ţării ori miniştri – se află în top oarecum automat, întrucât funcţia le aduce pe tavă jaloane ale domeniului lor de acţiune.

Medităm dacă lista următoare nu cumva trebuie să fie una de sfinţi.

Mai ales că de data asta am sărit numiri fără pete:
– Cristian Ghinea, nu pentru analizele mic-burgheze din Dilema, ci pentru că, gestionând Centrul Român pentru Politici Europene, a ajuns să ştie despre Republica Moldova mai mult decât ştiu chibiţi de la Chişinău.
– Vasile Iuga, pentru implicarea PriceWaterhouseCoopers în auditarea pro-bono a cheltuielilor Camerei Deputaţilor ori pentru implicarea firmei de consultanţă în crearea Romania Black Sea Gateway Association – “o organizaţie menită să promoveze dezvoltarea potenţialului României în domeniul activităţilor de re-export, transport şi logistică, acţionând ca un partener de dialog pentru autorităţile române, dar atrăgând totodată investitorii interesaţi de oportunităţile comerciale, de asamblare, transport şi logistică oferite de România.”

Şi mulţi alţii.

Amen!

Articol postat pe http://petremunteanu.ideilibere.ro/