La refuzul prim-ministrului de a realiza remanierea s-a declanşat o bătălie politică al cărei rezultat nu poate fi altul decât risipirea absurdă a unei şanse politice probabil irepetabile. Victor Ponta guverna destul de confortabil şi cu o imagine încă suficient de bună nu pentru că în cabinetul său se aflau doi sau trei miniştri liberali ce păreau mai apropiaţi de el decât de partidul lor. Victor Ponta ţinea cârma guvernării cu mână sigură pentru că toţi miniştrii liberali şi toţi reprezentanţii liberali în Parlament şi în teritoriu executau cu bună credinţă politica PNL de sinceră alianţă cu partenerii din USL. Înveninarea declaraţiilor de-o parte şi alta din (încă) interiorul USL nu este deloc reflexul unei bătălii între „adevăruri contradictorii”, după formula lui Isaiah Berlin.

La ce urmează după dezagregarea USL din ambiţia imorală de a pune PNL la colţul său mai mic şi periferic Victor Ponta ar trebui să se gândească  realist şi serios. Căci este foarte probabil ca guvernarea USL de până acum, criticabilă dar în niciun caz lipsită de orizont şi bune rezultate, să devină o guvernare USD-UDMR imprecisă, bazată pe adevăruri imprecise. În spaţiul jocului politic românesc, prea plin de incompetenţe profesionale, morale şi pur şi simplu omeneşti, cea mai normală şi adevărată dorinţă a cetăţenilor pentru o viaţă stabilă, în care să te poţi gândi că mâine nu te aşteaptă vreo lovitură venită de la guvern şi administraţiile sale -această dorinţă- este contrazisă, neglijată sau chiar ignorată acum. Asta e ceea ce se petrece zi de zi de când s-a pornit bătălia politică a useliştilor împotriva USL. O bătălie politică împotriva bunului simţ căci dacă 60% din electorat te votează tocmai pentru a şterge jalea şi frustrarea lăsate de guvernările lui Traian Băsescu, atunci n-ai cum să nu te revolţi împotriva abandonării acestui formidabil bun politic comun care este USL.

Un prim-ministru care doreşte să guverneze responsabil şi serios şi chiar prin aceasta cu bune rezultate şi care nu are niciun motiv serios să se teamă de subminări oculte are o singură busolă: stabilitatea politică.

Este un fapt bine documentat acela că în orice ţară războiul politic are drept urmare inevitabilă pierderi pentru ţară egale cu stagnarea economică şi culturală pe o perioadă mult mai lungă decât războiul. Dacă s-ar depune eforturi la fel de stăruitoare pe cât cele cerute de război pentru a găsi răspunsuri potrivite la necazurile oamenilor şi gravele imperfecţiuni sociale am avea mult de câştigat prin simplul efect al mobilizării încrederii pentru reuşita economică. Nu-mi rămâne decât să citez formidabilul text a lui Vaçlav Havel:

„Unul din cele mai importante lucruri pentru un viitor bun al omenirii este să ne ridicăm cu o hotărâre calmă, umilă şi modestă împotriva tuturor felurilor de obsesii”.

Ceea ce distruge USL-ul sunt obsesia dominaţiei, obsesia prim-planului şi obsesia propriei persoane. O bună guvernare şi o solidă reputaţie de prim-ministru nu sunt posibile cu astfel de  obsesii.