Adriana
Publicat în 22 august 2018, 09:15 / 237 elite & idei

Petrișor Peiu: La centenar, lecția jubileului. O națiune poate să cadă oricât de jos, de oricât de sus

Petrișor Peiu: La centenar, lecția jubileului. O națiune poate să cadă oricât de jos, de oricât de sus
+ Observator

Jubileul (יובל, yoḇel) = anul de la finalul a 7 cicluri de shmita (an sabatic), an declarat sfant care cadea la fiecare 50 de ani, in care trebuia restituita egalitatea tuturor fiilor lui Israel, oferind noi posibilitati familiilor care au pierdut proprietatile lor si libertatea personala.

In anii ’60, Uniunea Sovietica, o forta globala si in plina ascensiune, sprijinea excesiv puterea emergenta a acelor zile, Egiptul, si il cultiva asiduu pe liderul „providential” al acestui stat, Gamal Abdel al Nasser.

Tehnica militara sovietica (mitraliere, tancuri si avioane de lupta), consilieri sovietici si bani sovietici, totul era aruncat in sprijinul lui Nasser; in plus, toti satelitii sovietici din Tratatul de la Varsovia, plus Iugoslavia „nealiniata”, il sprijineau moral pe Nasser, desi acesta isi fixase un obiectiv greu de sustinut: lichidarea statului Israel.

Incurajat de suportul total aratat de lumea „progresista”, Nasser a luat decizia, in mai 1967, de a inchide, manu militari, golful Aqaba, ceea ce a provocat mari pierderi economice Israelului; in plus, a solicitat retragerea trupelor UNEF (contingente sub egida Natiunilor Unite care stationau in zona granitei dintre Egipt si Israel) stationate in Peninsula Sinai.

Ca urmare, pe 5 iunie 1967, Israelul a lansat un atac fulgerator asupra Egiptului, nimicind, prin lovituri aeriene, baze militare, si mai ales aeroporturi si avioane, cu scopul de a-i paraliza capacitatea de aparare. Siriei i-au fost aplicate aceleasi tipuri de lovituri, astfel incat israelienii au obtinut o victorie totala impotriva adversarilor, nimicind practic fortele armate ale inamicului in doar sase zile!

Innebunit de furie, Brejnev ii convoaca, la Moscova, pe liderii satelitilor sovietici din Tratatul de la Varsovia si ii pune sa adopte „Declaratia de la Moscova”, prin care rup relatiile diplomatice cu Israelul. Nicolae Ceausescu (care era insotit la Moscova de catre Ion Gheorghe Maurer) declanseaza spargerea „frontului sovietic”, anuntand pastrarea relatiilor diplomatice cu statul evreu, chiar in pofida sfaturilor si criticilor primite de la mai noii sai aliati de la Belgrad si Beijing (partenerii lui Nasser in asa-numita „Miscare a Statelor Nealiniate”).

In luna iulie 1967, Maurer (pe atunci premier) il viziteaza, la Beijing, pe omologul sau chinez, Ciu Enlai, pentru a-i declara explicit ca scopul Bucurestiului era distantarea de Moscova, devenita inamicul comun al romanilor si chinezilor.

De asemenea, ambasadorul monarhiei iraniane la Bucuresti, Soltan Hossein Vakili Sanandaji, a fost primit in audienta de Ceausescu, la cererea sa, pentru a transmite aprecierea guvernului sau pentru pozitia adoptata de Romania si pentru a-l invita pe liderul roman la Teheran.

Intoarcerea lui Ceausescu spre Vest

Iunie 1967 a reprezentat momentul inceputului unui an de gesturi simbolice, prin care Ceausescu a rupt, ritualic, legatura de vasalitate fata de Moscova si a reconectat Romania la aliatii sai traditionali, statele vestice.

Sigur ca Ceausescu nu s-a transformat peste noapte in adept al capitalismului si nu a cerut sa intre in NATO, dar, indiferent de nuantele si de diluarile subliniate de catre criticii sai, Romania si-a schimbat esential paradigma geopolitica in decurs de un singur an, intre iunie 1967 si 22 august 1968.

In perioada 14-18 mai 1968, Nicolae Ceausescu a trait primul mare triumf personal. Vizita generalului Charles de Gaulle insemna reintrarea tarii in circuitul international al aliatilor traditionali.

De Gaulle a fost primul lider strain intampinat spontan de mii de bucuresteni entuziasti, pe 14 mai; apoi, generalul a tinut un discurs memorabil in Aula facultatii de Drept din Bucuresti si a vizitat Slatina, Pitesti, Targoviste si Craiova; la Craiova, in finalul unui miting urias, a rostit in limba romana fraza „Hai sa dam mana cu mana”, iar la Pitesti, presedintele francez a vizitat uzina care, astazi, reprezinta cea mai mare companie romaneasca, Dacia Pitesti, unde se faceau ultimele retusuri pentru prima masina romaneasca, licenta a firmei franceze Renault.

Intre timp, in 1967, un alt moment important din intoarcerea Bucurestiului catre Vest se consumase: vizita candidatului republican la presedintia SUA, Richard Nixon, la Bucuresti. Pe atunci, putini anticipau istorica victorie a candidatului conservator impotriva unei Americi la picioarele familiei Kennedy…

Regimul a trait triumful absolut pe 21 august 1968: in ziua in care o jumatate de milion de soldati sovietici, bulgari, polonezi, est-germani si maghiari au invadat Cehoslovacia, cu 29 divizii, 7.500 de tancuri si 1.000 de avioane (o forta echivalenta celei americane din Vietnam), Ceausescu convoaca un mare miting popular si, de la tribuna, condamna agresiunea sovietica impotriva statului central-european.

A doua zi, Marea Adunare Nationala a adoptat „Declaratia cu privire la principiile de baza ale politicii externe a Romaniei”, iar doua zile mai tarziu, pe 23 August, la festivitatea prilejuita de Ziua nationala, defileaza, in premiera, garzile patriotice, semn ca romanii erau pregatiti sa lupte impotriva unei agresiuni de proportii.

Multi istorici, critici fata de personalitatea lui Ceausescu, au atenuat ulterior si amplitudinea si semnificatiile acelor gesturi, dar, indiferent de cat de critici am putea fi fata de dictatorul comunist, 21 August 1968 inseamna chiar ce au simtit imediat si sovieticii si chinezii si americanii: solidarizarea intregii Romanii impotriva inamicului istoric si redeschiderea catre aliatii istorici. Sa nu uitam ca, 6 luni mai devreme, tara revenise la organizarea pe judete si disparuse Regiunea Autonoma Maghiara…

Nixon a dezghetat relatiile romano-americane

1968 a marcat o uriasa schimbare pentru Romania, nu numai in plan diplomatic, ci, in primul rand, in paradigma de dezvoltare a tarii: Romania accelereaza o internationalizare remarcabila a economiei sale, favorizata de un acord cu FMI, de firme mixte cu companii vestice, de preluarea unor licente occidentale si de cresterea comertului international.

Vectorul politic a sprijint acest efort: Richard Nixon s-a aflat in Romania, a doua oara, pe 2 august 1969, in calitate de presedinte al SUA. Dupa ce a mancat struguri romanesti in Piata Obor, el a dezghetat relatiile romano-americane, in conditiile in care Romania parea hotarata sa iasa de sub conul de influenta al URSS.

Nixon a convins Congresul SUA sa acorde Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, pe care nu o mai primise, pana atunci, nicio alta tara comunista.

http://www.ziare.com/politica/guvern/la-centenar-lectia-jubileului-o-natiune-poate-sa-cada-oricat-de-jos-de-oricat-de-sus-1525856

Ultima ora:

ObservatorAneta Bogdan: Meaning 2021

PoliticLudovic Orban, despre comunicarea în Coaliţie: Nu fac bine declaraţiile polemice, coeziunea în comunicare e esenţială

EconomieCorina Popescu: Electrica anunță finalizarea primei etape a fuziunii prin absorbție a celor trei companii de distribuție a energiei electrice din cadrul Grupului

ExternRobert Lupițu: Președintele Klaus Iohannis îl decorează pe ambasadorul american Adrian Zuckerman pentru implicarea în dezvoltarea Parteneriatului Strategic România – SUA

SocialVictor Negrescu: Recomandări pentru sprijinirea educației și reducerea decalajelor

EvenimenteRăzvan Orășanu: Vrem să creăm un program săptămânal – un soi de mix de conferințe dedicate subiectului și webinarii dedicate profesorilor, toate legate de digitalizarea în educație

CulturaCristina Popescu: ZIUA CULTURII NAȚIONALE. 150 DE ANI DE LA PRIMA SERBARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

EditorialAneta Bogdan: Meaning 2021



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe