Brutalitatea Rusiei este necontrolată și fără margini, iar ăsta este un lucru pe care l-au uitat și mulți dintre cei care nu sunt goarnele utile sau inutile ale Moscovei. Suntem forțați să ne aducem aminte văzând cum soldații ruși măcelăresc civili în neștire și spulberă o țară până nu mai rămâne acolo piatră pe piatră.
Facem greșeala să privim Rusia prin optica unor democrații fie ele și disfuncționale. Să credem că există vreo urmă de etică, moralitate sau justețe în acest imperiu al răului. Vremurile bune ne-au făcut să și aplecăm urechea la cei care șușoteau că toate marile puteri sunt la fel, toate încep războaie, toate încalcă drepturi și toate ne disprețuiesc în egală măsură.
Nimic mai fals. Între Gulag și Guatanamo nu poate exista semn de egalitate. Asta nu înseamnă că dimensiunea abominabilă a primului îl face pe al doilea acceptabil, dar trebuie să conștientizăm mereu proporțiile răului. Trebuie să vedem în Occident capacitatea de a controla impulsurile negative ale omului, de a reflecta și de a corecta. Ce s-a schimbat la Moscova în ultimul secol? Nimic. Aceeași autocrație, aceeași lipsă de minim respect pentru ființa umană. Întrebați-vă ce s-a schimbat în Germania în același secol. Totul. Ce s-a schimbat în Europa din 1917 încoace? Totul.
Rusia nu doar că nu e o democrație, dar nu este un regim care să pună omul în centrul preocupărilor sale. Civilii ucraineni și agoniseala lor de o viață? Ținte clare. Soldații ruși? Carne de tun. Cetățenii ruși? O masă amorfă de manevră ale cărei opinii nu contează nici cât două cepe degerate. Totul este în mâna câtorva plutocrați și a unui aparat imbecil de corupție și represiune, puteți să-i spuneți cum vreți: NKVD, KGB, FSB. Niște criminali.
Nu există echivalență. Nu există neutralitate în spațiul dintre aceste două tabere. Există civilizația occidentală cu păcatele și frământările ei, dar cu ambiția de a înțelege și de a repara; de cealaltă parte tot ceea ce este mai brutal și mai tenebros în ființa umană dezlănțuit și fără nicio pârghie de control. Asta este vecinul nostru de la est. O putere care a înțeles de fiecare dată – cu câteva excepții mai degrabă întâmplătoare – să distrugă și să sufoce omul și tot ce a construit el în numele și în căutarea unui singur lucru: puterea.
În fața acestui tăvălug barbar se poate răspunde doar prin neclintire. Fiecare bombă care cade în Ucraina, fiecare refugiat și fiecare pas înapoi pe care l-ar putea face Occidentul nu va fi decât unul în detrimentul umanității și al omului și în favoarea răului. Poate că Rusia se va putea schimba, dar ca să o facă trebuie să înțeleagă de cât rău este capabilă și să regrete asta. Cum au făcut Germania sau Japonia. Dar nu suntem acolo. Nici pe departe. Răul este dezlănțuit acum în toată urâțenia sa.