Cine nu e pregătit de război va pierde pacea. Aceste cuvinte trebuie să răsune în urechile fiecărui european și deci fiecărui român. Vladimir Putin nu și-a pus societatea și economia în stare de război ca să se oprească în Ucraina. Decât dacă este oprit în Ucraina. Doar nu vă imaginați că Rusia va căuta pacea pentru a-și dedica energiile libertății și dezvoltării individuale a cetățenilor săi, nu? Rușii nu contează. Pe oasele lor se sprijină toate ambițiile imperiale ale Kremlinului. Rusia vrea să zdrobească Ucraina și dacă ajunge cu tancurile la granițele țărilor baltice, Poloniei, Moldovei sau României, credem că se va opri? Dezasamblarea NATO din Europa de Est și răzbunarea pentru rușinea de la încheierea Războiului Rece sunt moștenirea pe care Putin vrea să o lase Rusiei.

Dacă ne culcăm pe urechea care spune că Europa are o capacitate convențională mult mai mare ca a Rusiei și în caz de război industria noastră se va dovedi net superioară, facem o eroare colosală pentru că apetitul de risc al Rusiei este mult mai crescut decât cel european. Orice german cu capul pe umeri știa în 1938 – și mulți au spus-o – că Germania nu se poate măsură industrial și economic cu lumea anglo-saxonă și totuși a plecat la război. Putin nu are nevoie să ajungă la Londra, ci doar să arate că dacă Europa de Est este amenințată Uniunea Europeană este incapabilă să acționeze colectiv, decisiv, iar capabilitatea asta nu este doar o chestiune de voință (și avem și acolo probleme) ci și de putință. Dacă Putin înghițea Ucraina acum 2 ani eram deja în mijlocul crizei. Am câștigat doar un respiro temporar.

Știu că ne dorim să avem cu totul alte preocupări, să dezbatem despre reducerea emisiilor, echitate sau identitate, dar timpul nu mai are răbdare. Este evident că Rusia, China și Iran cel puțin acționează concertat chiar dacă nu în alianță fățișă pentru demantelarea sistemului internațional post-belic, comercial și politic. Dacă le iese pentru România asta înseamnă influență rusească și că Europa de Est devine din nou un loc tulbure de competiție între marile puteri. O să ne aducem aminte cum arată sclavia pe bune, cu mână de fier și cu bâta de la Moscova, nu asta închipuită față de UE și SUA fără de care nu eram astăzi nici pe jumătate atât de bogați și liberi cum suntem.

Uniunea are nevoie de o industrie de război și de armament și de toate pregătirile necesare pentru momentul în care Rusia îi va contesta securitatea. România are nevoie de același lucru și de întărirea relațiilor cu țările din regiune. Nu avem nu știu câte decenii în care să ne băgăm mințile în cap. Nu mai spun că aceste ambiții ale Rusiei trebuie zădărnicite în Ucraina și trebuie zădărnicite repede. Dacă începem să cedăm în fața Rusiei vom descoperi că vor cere din ce în ce mai mult până când nu vom avea de ales decât să luptăm și va fi o luptă la deal cu niște costuri imense care ar fi putut fi evitate. Paza bună trece primejdia rea.