Democrațiile nu mor subit, ci în repetate sughițuri și suspine. Adesea sunt omorâte de oameni lipsiți de imaginație și de înțelegere a răului care le dezbracă pas cu pas și le lasă pradă celor care nu au niciun scrupul să le violeze. Sunt cuvinte tari, dar mai bine să le folosim noi decât cei care ne vor instiga la ură.

Acum câțiva ani justiția a fost pusă pe butuci și acum stă cuminte și zice sărut-mâna. În mijlocul pandemiei guvernul a alimentat cu bani publici cele mai toxice televiziuni. Nu mai devreme de martie anul acesta a stabilit că în situații excepționale poate adopta ordonanțe de urgență pe care o să le vedem direct în Monitorul Oficial. Tot în situații excepționale își dorește guvernul să controleze firmele private care fac ”speculă” și practică ”prețuri nejustificat de mari”. Am fost în stare de alertă vreo doi ani de zile. La CCR se păzesc multe lucruri, mai puțin spiritul constituționalismului. Acum aflăm că serviciile secrete s-au cam săturat să prezinte rapoarte și nici n-au chef să fie deranjate de procurori. Cetățenii trebuie să colaboreze cu ele în caz de pericol, iar dacă vor cere explicații sunt sigur că vor fi secrete. Liderul unui partid extremist agresează cetățeni privați pe o proprietate privată și poliția nu-i face nimic. Ce bani avem pentru companii în PNRR sau Fondul de Modernizare se vor duce mai toți către cele deținute de stat. Inițiativa privată e pentru fraieri, statismul e noua modă. Ca și liniștea, fiindcă e război.

Multe dintre aceste lucruri vin din ”centre de reflecție” diferite ca să folosesc cuvintele altor gropari ai democrației. Mulți dintre cei care le promovează își imaginează că obțin puțină putere în plus sau vor să rezolve o problemă neînțelegând că făuresc o sabie cu două tăișuri de care mai bine ne-am lipsi. Unii se tem pe bună dreptate de lumea complicată și turbulentă care se arată. Alții sunt corupți până în măduva oaselor și ne-ar vinde mâine lui Putin sau ne-ar pune piciorul pe gât doar să nu-și piardă privilegiile. Problema este cu cel sau cea care le vor urma și care va reuși să înnoade toate aceste instrumente și pe fundalul strident al naționalismului și al unor crize sociale și economice să sugrume cu ele democrația din România. Uităm, pentru că suntem niște amnezici ai istoriei, că statul scăpat de sub control este cel mai mare pericol pentru noi. N-am avea civilizație fără el, dar nici gropi comune. La scara mare a istoriei tot ce avem noi acum atârnă de un fir de ață.

Ar fi o greșeală să credem că mereu va interveni cineva să ne salveze, că în ultimă instanță lucrurile nu vor degenera. În momentele negre ale istoriei și în ultimă instanță între noi și libertate vor sta doar corpurile noastre. Să nu le pavăm drumul celor care vor negreșit să ne ducă acolo.