Conflictul dintre Israel și Hamas este unul dintre acele subiecte unde este dificil să ai o opinie informată, echilibrată, pragmatică și în același timp neechivocă fără ca pentru asta să scrii un eseu de zeci de pagini. Este o abundență de istorie, ură și griuri și nu e ușor să navighezi printre ele. Sunt specialiști care cunosc toate fațetele și toate personajele și e bine să-i căutăm și să-i citim, dar există și nevoia multora dintre noi de a avea totuși o opinie. Câteva idei:

O crimă de război nu poate fi niciodată justificată, nici măcar de o altă crimă de război. Ochi pentru ochi nu e valabil chiar dacă suntem pe tărâmuri biblice. Mai concret, Hamas a perpetrat o imensă crimă de război, de o brutalitate de nedescris și doar un neom poate aplauda așa ceva. Nimic din ceea ce s-a petrecut în trecut între cele două părți nu poate justifica așa ceva. Nimic, niciodată. În aceeași cheie, crima de război a Hamas-ului nu oferă niciun fel de justificare Israelului să răspundă cu alte crime de război. Ăsta e iadul pentru ambele părți.

Asta nu înseamnă că Israelul nu trebuie să răspundă, ci să întoarcă celălalt obraz. Niciun stat, indiferent de originea sau istoria lui, nu poate lăsa așa ceva fără răspuns. Prima funcție a suveranului este protecția vieții celor care îi încredințează suveranitatea. În absența acestei protecții restul funcțiilor statului devin irelevante. Care este răspunsul potrivit? Aici devine cu adevărat complicat. Răspunsurile ideale sunt impracticabile și dintre cele posibile probabil că Israelul are de ales între variante proaste, foarte proaste sau dezastroase.

Ca să existe pace cele două părți trebuie să-și ancoreze deciziile în viitor, nu în trecut. Sună simplu, dar este al naibii de complicat. Pentru a rezolva cvasi-final astfel de conflicte cu rădăcini istorice Europa a avut nevoie de trauma imensă a celui de-al Doilea Război. Deocamdată fiecare parte îi poate găsi celeilalte o vină și de multe orice cel puțin parțial justificată. Trecutul poate justifica orice. Cine sau ce poate schimba această optică? Nu știu.

Eu nu am cum să țin vreodată cu Hamas, pot însă să am o opinie favorabilă Israelului cu anumite condiții. Fac un exercițiu simplu. În ce condiții aș accepta de bunăvoie să trăiesc într-un teritoriu controlat și guvernat de Hamas? Răspunsul este doar dacă nu am de ales. Nu pot spune același lucru despre Israel. Nu e pe lista mea de țări preferate, dar nu aș lua-o ca pe o condamnare. Este (încă) o democrație constituțională cu o economie de piață. Asta permite libertate și contestare, două lucruri vitale pentru mine. A făcut Israelul abuzuri? Da. Încearcă Netanyahu să distrugă independența justiției? Da. S-a aliat cu tot felul de radicali? Da. A avut mereu o politică care să conducă spre pace? Nu. Dar, în spațiul descris de statul israelian există voci multiple, există dezbatere și contestare, există măcar posibilitatea de a stopa niște abuzuri sau de a corecta niște erori. În spațiul descris de Hamas nu există decât violență și proastă guvernare și mai multă violență.

Ce mă poate preocupa pe mine de la distanță este să nu mai aibă de suferit niciun israelian sau palestinian și să poată găsi o cale de a îngropa acest conflict astfel încât fiecare să își vadă de viețile lor. Mai pot fi și sunt preocupat de ceea ce înseamnă reaprinderea acestui conflict pentru România și pentru ordinea internațională care ne permite încă să avem o țară liberă și democratică în care să nu ne trăim viețile sub amenințarea permanentă a violenței extreme. Și aici sunt multe de spus, dar interesul nostru este să dispară acest conflict și el să nu fie o sursă de instabilitate și de terorism care până la urmă ajunge și în casele noastre deci ar trebui să sprijinim acei actori care fac eforturi să-i pună capăt chiar dacă până acum fără prea mult succes. SUA și UE au făcut asta, Iranul și Rusia doar l-au alimentat cum alimentează și alte conflicte menite să semene haos.