Istoria va reține că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a început în 2014, nu în 2022 când s-a aprins cea mai activă și fierbinte fază a conflictului, iar agresiunea cu cel puțin un deceniu înainte de asta în 2004. Rusia nu agresează Ucraina de ieri de azi și aplică același tratament întregii ei vecinătăți. Rusia își abuzează vecinii chiar și când îi sunt obedienți și supuși. Există un timp pentru istorie și unul al istoriei chiar dacă ele pot curge în paralel. În timpul pentru istorie putem dezbate dacă agresiunea rusă a fost provocată de expansiunea NATO sau nu și dacă această expansiune a garantat prosperitate și libertate pentru sute de milioane de est-europeni sau nu. Putem trage lecții de aici sau nu. În timpul istoriei trebuie să vedem că vecinii noștri au fost invadați nu pentru că au atacat, nu în virtutea unor norme internaționale (fie ele și strâmbe și perfectibile) și nu pentru că Rusia ar fi fost într-un pericol iminent. Vecinii noștri au fost invadați pentru că li s-a cerut să nu fie liberi, să accepte guvernanții pe care îi vrea Moscova nu pe care îi vor ei, să aibă aliații, partenerii și viața pe care le-o cere Moscova nu pe care le decid ei și au refuzat. În aceste circumstanțe și având în vedere că suntem la o aruncătură de băț eu nu pot cere decât să fim solidari cu vecinii noștri și să le dăm armele de care au nevoie ca să se apere și să sper că pasiunile civilizatoare ale Rusiei nu se vor mai îndrepta vreodată către țara noastră sau că vom avem tot ce ne trebuie ca să le oprim.