Dacă tot ne-am plictisit de lume așa cum era acum tot ce spun Trump și populiștii devine modă. Vrea Groenlanda și Panama? Teoreticienii sunt după colț. Păi cum să aibă o țară ca Danemarca un ținut imens ca Groenlanda? Cum să nu aibă ditamai China o insuliță ca Taiwan? Dacă Rusia a cucerit estul Ucrainei ce-o să facem acum?

La ce ne trebuie atâta comerț internațional? Hai cu tarife toată lumea, fiecare să își producă ce îi trebuie și să moară dușmanii de invidie. Să facem din comerț o armă și un instrument de coerciție.

Ce mai tura vura atâta democrație, dezbatere, consultare, pierdem vremea. Mâna forte, decizii rapide, nu e de stat la discuții.

De ce a ajuns lumea la instituții internaționale și comerț liber nu mai știe nimeni. Nu mai contează.

Realitatea este că alunecasem în niște extreme și reacția este pe măsura. Sper totuși ca după un val de stridențe să cădem undeva la mijloc. Trump descătușează niște energii, dar el și ai lui au miopie istorică. Lumea pe care o vor cu naționalism pe steroizi, legea celui mai puternic și cu izolaționism și protecționism a mai fost. Și nu e nici pe departe atât de frumoasă, liniștită și pașnică în realitate cum e în discursuri electorale și postări pe rețele sociale.

Nici nu e nevoie să citiți despre asta. Istoria ne-a dat bilete în primul rând.