E foarte bine că e plin de știri despre cum a preluat Romgaz participația Exxon și despre cum vom deveni furnizor de securitate energetică la Marea Neagră, dar e bine să nu scăpăm din vedere că deocamdată vorbim doar de hârtii. Legea offshore – și așa întârziată un deceniu – mai are nevoie de reglaje și nu în ultimul rând trebuie să vedem această investiție realizată efectiv și suntem încă departe. Aplaudăm devreme după ce am fost repetenți ani în șir. Am toată speranța că Petrom și Romgaz vor scoate acel gaz, dar până să o facă timpul nu are răbdare.
Realitatea este că avem nevoie de investiții masive în energie. Nu deceniul acesta. Nu până în 2025. Acum. Anul acesta și cu siguranță până primăvara viitoare: Marea Neagră ca Marea Neagră, dar avem nevoie de solar, eolian, hidro și orice posibil dacă vrem să scadă prețurile la energie. Pe unele zone se mișcă niște lucruri și în materie de comunicare Guvernul a transmis foarte multe semnale de deschidere față de investitori. Problema este că avem de recuperat multe oale sparte, într-un timp scurt, cu un război la graniță și cu o criză economică care bate la ușă dacă planetele se aliniază prost. Ca să nu mai zic că toată Europa vrea să facă același tip de investiții și capitalul nu cade chiar din cer în ciuda a ceea ce ar crede unii.
Lentoarea noastră administrativă și legislativă trebuie să-și găsească puțin leac în ingeniozitate și nu trebuie să ne culcăm pe perna plafonării prețurilor. Plafonarea nu poate fi o soluție pe termen lung, va distorsiona enorm piața (și dacă UE impune un embargo pe gazul rusesc asta va complica lucrurile în feluri pe care nici nu le putem anticipa) și dacă noi nu facem lucruri concrete între timp să aducem capacități noi de producție în sistem avem toate șansele să ne trezim la anul că prețul va fi dublu și bani să plafonăm în continuare ciu-ciu. Rețetă pentru dezastru. Deci hai cu investițiile și cu un cadru care să aducă cât mai mulți bani privați în zona asta că publici nu prea mai avem de unde.