Nu toate pozitive, nu toate negative.

Populismul este mereu o rețetă proastă fiindcă reîntoarcerea la presupusa ”epocă de aur” nu este posibilă. În primul rând pentru că materia lumii este prea complexă pentru a fi dată înapoi ca un ceas și pentru că respectiva epocă, oricare ar fi ea, nu a fost în realitate de aur.

Răul care este, te lovește cu mai multă ușurință decât cel care a fost, a cărui intensitate se face greu deslușită. De asta atâtea epoci ”de aur”.

Cred că mulți dintre cei care l-au votat, minoritatea rațională care a chiar cântărit acest vot (pentru că suporterii sunt suporteri și nu sunt raționali – cu riscul că vă supărați pe mine) a considerat că o scuturătură este mai puțin periculoasă și mai necesară pentru o America și un Occident în declin, decât excesele autoritare ale unui narcisist.

Au considerat că direcția este atât de greșită încât doar un șoc o poate corecta și mai bine să fie intern decât extern sau decât zgomotul asurzitor al imploziei. Nu știu dacă s-au înșelat sau nu. Este un pariu riscant mai ales că orice abatere a Americii de la democrație și libertate se simte cu putere înzecită la distanță de ea, ca în vârful unui bici.

Mă uit la direcția Europei și cred că același tip de raționament urmează să producă niște surprize în următorii ani.

Am tot auzit politicieni spunând că au înțeles mesajul, că există o parte din ce în ce mai mare de cetățeni care are o problemă cu imigrația, cu felul în care ne adaptăm la schimbările climatice, cu globalizarea sau ce a mai rămas din ea, cu birocrație și reglementări care vin de foarte departe și par lipsite de sens, cu disputele identitare.

De schimbat însă nu s-a schimbat mai nimic decât discursul ori noi aveam mai mult de explicat.

Majoritatea poate fi convinsă, nu e inertă. Frumusețea democrației este că permite alternanța puterii fără violență și asta ne-a dus la niște societăți extraordinar de prospere la scară istorică. Dificultatea cu ea este că nu te poți opune perpetuu majorității chiar și atunci când greșește.

Liberalismul a venit să tempereze unele excese, dar finalmente câtă vreme suntem o democrație trebuie să ascultăm vocile care fac această majoritate, că ne plac, că nu ne plac. Sunt proști este un răspuns temporar și care va lua apă. Și ia apă destul de repede. P

osibil să urmeze o ajustare bruscă de traiectorie a Americii și în consecință a Europei. Cât de bruscă? Cât de semnificativă? Cât de periculoasă? Greu de anticipat, dar e bine să fim pregătiți.

Că o fi de la îmbătrânire sau de la altceva nu mă încearcă o angoasă ca în anii de mai demult.

Mai degrabă o curiozitate asezonată pe alocuri cu niște temeri care știu că sunt justificate.

Om trăi și om vedea.