Discursul grețos anti european este lipsit de patriotism deși se îmbracă în veșminte roșii, galbene, albastre. Nu critica constructivă a Uniunii – asta face parte din pachetul democratic, ci discursurile de doi bani care discreditează ideea de Europa unită, de europenism și de solidaritate. Politicieni mici, cu realizări inexistente și frustrări cât încape ne tot amenință că ne otrăvesc europenii mâncarea, ne bagă pe gât făină de lăcuste, ne distrug tradițiile, ne fură telemeaua, e fiecare pentru el și o să fim aruncați sub roțile trenului.

Este lipsit de patriotism acest discurs pentru că singura șansă a României să nu fie în bătaia vânturilor este o Uniune puternică și bogată din care să facem și noi parte. Este lipsit de patriotism pentru că trădează o beznă intelectuală cumplită și necunoașterea istoriei europene deci inclusiv a istoriei românești. Și când spun istorie nu mă refer la prostiile din manualele de acum 30 de ani, ci o înțelegere adecvată a ce s-a petrecut de la Pericle încoace. Este lipsit de patriotism să fii prost și să nu-ți cunoști istoria. Ce fel de politician poate să conducă o comunitate pe care nu o înțelege și despre care nu știe mai nimic?

Decât codaș la oraș mai bine în satul meu fruntaș nu merge când vorbim de locul României în lume. Noi ar trebui să ne propunem să fim fruntași la oraș, dar e greu cu oameni care nu vorbesc nicio limbă străină, n-au educație, nu citesc și se sperie de făina de lăcuste. Ideea pe care o vând, că oricum nu e mare scofală Europa unită și mai bine ne vedem de bătătura noastră, este profund anti patriotică. Pune țara noastră pe un drum al mediocrității. Europa este un petec de pământ care a schimbat fața planetei (în ce feluri este o dezbatere complicată).

Patrioții adevărați pun mâna pe carte și încearcă să înțeleagă pe ce lume trăiesc. Patrioții adevărați se rușinează când văd că nu știu nimic despre nimic când ies în lume și se jură că a doua oară se vor întoarce pregătiți. Politicienii care sunt patrioți nu se văicăresc toată ziua, ci vorbesc despre cum poate România să fie fruntașă. Cum putem noi să exportăm mâncare și produse high-tech, cum putem noi să exportăm gaz și electricitate, cum pot firmele noastre și artiștii noștri să cucerească regiunea și cum producem noi politicieni atât de talentați și de bine educați încât să ajungă în fruntea instituțiilor europene. Să contribuim direct la viitorul Europei dacă credem că este plin de pericole.

Europenismul nu vine în contradicție cu românismul. Și asta este o minciună sfruntată. E loc în sufletul nostru pentru țuică de prune, mici din Obor, bere nemțească și brânză franțuzească. E loc pentru Creangă, Caragiale, Lovinescu și Goethe, Voltaire sau Umberto Eco. E loc pentru Șaua Caprei și pentru Matterhorn, pentru plajele nesfârșite ale Greciei și pentru o porție de midii în Vamă. Nu pot înțelege ce minți și suflete mici ar vrea să ne închidă în noi și să ne excludă din această fabuloasă bogăție și diversitate europeană de care ne putem bucura fiecare cum avem chef și la care trebuie să ne propunem să facem parte. Să se servească ciorbă de burtă la Londra și fish & chips la București. Primesc.

Să iubești Europa nu înseamnă să fii orb la problemele ei și are o grămadă. Înseamnă să o înțelegi și să îți dorești succesul unui proiect care aduce împreună aceste țări pentru a trăi în bunăvoie și pace și ca să putem face față împreună unui secol turbulent. Cum arată acest împreună se poate discuta, dar să îți pese de România înseamnă să o vrei parte a acestei familii, nu în afara ei. ”Patriotismul” anti european e lupul paznic la oi și nimic mai mult.