Taxarea cifrei de afaceri este TVA. Să stea liniștiți cei cărora le-a intrat în cap că-i fură multinaționalele pentru că ei sunt cei care vor plăti această taxă. Este un TVA mai prost din punct de vedere economic, dar așa e dacă ajungem să facem politică fiscală după ureche.

Impozitul pe cifra de afaceri este un TVA mai prost pentru că se aplică în toate stadiile producției și se acumulează în cascadă. Plătești 1% pe fier când e scos din pământ, 1% când e transportat, 1% când e transformat în oțel, 1% când e depozitat, 1% când e făcut tablă sau sârmă, 1% când ajunge șurub, 1% când șurubul ajunge în vreo piesă de mașină, 1% când e produsă mașina, 1% când e vândută. Și el ajunge la consumatori fix ca TVA-ul doar că nu-l mai vezi. Tocmai pentru că are acest efect în cascadă, majoritatea statelor au renunțat de zeci de ani la tipul acesta de impozitare și au trecut la taxa pe valoare adăugată (TVA). Este un non-sens ca într-o economie să ai și TVA și taxa pe cifra de afaceri cum începem să avem în România, în realitate ai TVA de 2 ori.

Avem impozit pe cifra de afaceri la microîntreprinderi pentru că acum un deceniu ANAF-ul a zis că nu are capacitatea de a verifica zeci de mii de firme mici într-un regim de impozitare a profitului, că lumea își pune aiurea cheltuieli pe firmă, deci cucu profit așa că mai bine le luăm ceva. Câte probleme și discuții de aici. Acum o să avem impozit pe cifra de afaceri pentru firmele foarte mari pentru că ANAF-ul zice că-și ascund profiturile și trebuie măcar să le luăm ceva și să vedeți voi câte probleme vom avea de aici. Și stau și mă întreb câte decizii de politică fiscală și economică vom lua, decizii care afectează capitalizarea firmelor locale sau exporturile sau nivelul prețurilor, doar pentru că ANAF nu poate să facă aia sau pe cealaltă.

E simplu ce avem de făcut doar că deocamdată nimeni nu își propune să reformeze această instituție. ANAF are nevoie să folosească instrumente digitale (big data, AI – să depășim etapa de formular online) pentru a supraveghea companiile mici și să pedepsească punctual și exemplar unde are loc evaziunea și are nevoie de un număr limitat, dar foarte bine plătit de specialiști în prețuri de transfer și avocați care să verifice și să se judece cu orice mare companie care face optimizare fiscală agresivă și să pedepsească la fel de punctual și exemplar.

Politica fiscală trebuie să urmărească obiective economice și sociale, nu incapacitatea ANAF de a-și face treaba sau a statului de a construi un buget în care cheltuielile nu depășesc semnificativ veniturile.