Este probabil ca America și americanii să nu fie primii care resimt imediat șocul tarifelor impuse de Trump deși dintre multele schimbări radicale pe care vrea să le forțeze asta va fi una dintre cele mai dăunătoare pe termen lung. Important va fi și ce vor înțelege țări ca România din asta.

Comerțul internațional nu este negocierea chiriei pe vreun zgârie-nor sau ce mai zice Trump că știe să facă. Cele mai prospere epoci, pax-ateniana, pax-romana, pax-britannica și pax-americana au fost cele în care un hegemon a garantat libertatea comerțului (ce însemna asta în epoca respectivă) și oameni s-au simțit fără constrângeri și în relativă siguranță să facă astfel comerț depășind hotarele. Trump distruge un lucru construit în decenii peste decenii – credibilitatea Americii. Liderul poate fi confundat uneori cu un bătăuș atunci când amândoi zbiară ”vâsliți” și toată lumea vâslește. Una e să vâslești de frică, alta urmărind același țărm. Nu pot fi înșirate traumele istorice și tragediile colective și individuale care au dus la arhitectura comercială de după al Doilea Război. Cu toate problemele ei a scos miliarde de oameni din sărăcie într-o generație.

Trump e o formă brută de energie care vine să reechilibreze niște dezechilibre. Asta mi-e clar. Nu știu dacă era necesar, a ajuns inevitabil. Știam cu toții că dacă centrul politic capitulează, vom pendula între extreme. Asta facem. El și ai lui trăiesc însă cu impresia că toate impulsurile lor sunt corecte și toate urletele cărora le dau glas sunt întemeiate. Asta nu are cum să fie. Este hubris.

Până să se limpezească apele asta este lumea în care trăim. Unii în România vor înțelege că trebuie să procedăm și noi la fel, să ne izolăm. Să producem totul de unii singuri, să nu importăm. Naționalism economic și autarhism sunt termenii răi. Patriotism economic îi zice dacă știi să porți papion. Doi frați, aceeași mamă. Problemele complexe nu prea suportă soluții simpliste din păcate. Și noi avem un deficit de cont curent imens. Acum toată lumea va fi cu Trump și ai noștri neaoși vor dori să exportăm cât mai mult și să importăm cât mai puțin însă nu-ți trebuie multă aritmetică să înțelegi că nu prea dă o lume în care toată lumea este exportator net. Poate dacă exportăm pe Marte. Se ocupă Musk, el e genul care le știe pe toate.

După ce ne vom fi dat coifurile dacice jos din cap, n-ar fi rău să găsim puțin echilibru. Dincolo de patriotism, România nu este o țară continent și nu poate să-și fie sieși suficientă decât în sărăcia și teroarea pe care de abia acum 35 de ani le-am lăsat în urmă. Noi va trebui mereu să importăm și ca să o putem face trebuie să și exportăm și asta înseamnă să fim integrați în piețe regionale și globale. Să fim chibzuiți și să nu mergem pe fentă. Prima lecție pe care trebuie să o tragem este că România nu este America.

Să avem grijă ce idoli ne facem.