USRPLUS sau tot ce am numi noua opoziție se confruntă cu o problemă structurală căreia nu-i poate da de cap: are mult mai mulți antrenori decât jucători. Nu mă înțelegeți greșit, cetățenii angajați sunt inima unei democrații, nici prin cap nu-mi trece să ne critic că avem opinii și suntem fermi în ele. Pe de altă parte suntem foarte mulți cei care am fi putut face pasul spre partid (și nu doar spre USRPLUS, spre PSD sau PNL la fel), dar am ales să nu o facem. Și nu mă refer aici la nu știu ce candidaturi sau funcții de ministru, ci la calitatea de membru simplu de partid, cotizant, care participă la viața filialei din care face parte.

E mult de scris despre asta, dar fundamental cred că nu ne-a fost suficient de rău ca să facem acest pas, iar eu îi apreciez pe mulți dintre cei care l-au făcut. Suntem îngrijorați, știm că nu e bine, știm ce este de făcut, dar dacă e vorba să facem pasul preferăm viața privată celei publice. Este o problemă a democrației măritată cu capitalismul pe care Tocqueville a avut înțelepciunea să o observe de acum 200 de ani. Nu trebuie să lăsăm toți lopețile și să ne facem membri de partid, ne întoarcem în alte vremuri când toată lumea avea carnețel roșu. Prea puțini însă dintre cei care avem între 30 și 50 de ani și constituim clasa de mijloc a României, așa subțirică cum este ea, am luat drumul vieții politice angajate ceea ce înseamnă că USRPLUS a fost lipsit de o bază solidă pe care să se construiască și PNL și PSD nu au avut o infuzie suficientă de suflu nou ca să se modernizeze.

Nu cred că trebuie să ne facem procese de conștiință sau să ne considerăm individual responsabili, dar colectiv suntem. Impresia noastră este că cei de pe margine suntem mai deștepți și dacă am fi în locul celor din teren cu siguranță am face lucrurile mai bine și am lua decizii mai bune. Ceea ce e posibil să fie adevărat și să fim zeci de mii de spectatori mai inteligenți decât echipa, dar realitatea este că meciul se joacă pe teren. Acolo e puterea politică, acolo se fac strategiile, acolo se aleargă, acolo se dau golurile. Nu sunt microbist, am auzit că suporterii pot câștiga uneori un meci, dar niciodată campionatul.