de Radu Carp

Înfiinţarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina nu a fost foarte mult comentată în România; semnalăm în acest context reacţia lui Teodor Baconschi care considera pe data de 3 martie că Ucraina vrea să aplice modelul european în materie de libertate religioasă pentru a adera la Uniunea Europeană, ceea ce garantează dreptul Bisericilor, precum Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, de a se organiza autonom şi de a li se recunoaşte autonomia de către statul ucrainean. În plus, nu este pentru prima oară când BOR organizează “structuri canonice în afara graniţelor”, pentru diaspora tradiţională (Ungaria) sau pentru cea recentă (Europa de Vest) (1).

În ceea ce priveşte reacţiile din Ucraina, cele două biserici ortodoxe s-au poziţionat faţă de hotărărea BOR în aceeaşi zi, 7 martie. Desigur, o coincidenţă dar Dumnezeu lucrează pe căi nebănuite… BOUk, condusă de mitropolitul Onufrie, a declarat prin “Direcţia de informare şi educaţie” că această hotărâre este văzută “cu surprindere şi îngrijorare, întrucât contrazice sistemul canonic al vieţii bisericeşti care este construit pe un principiu teritorial, nu naţional” (altfel spus, russkiy mir ar fi doar o invenţie…). Principalul atu al BOUk în relaţia cu credincioşi ortodocşi români este acela că slujbele sunt ţinute în limba română, existând de mai multă vreme o preocupare specială la Moscova pentru ca clericii trimişi în Ucraina în regiunile în care trăiesc etnici români să cunoască limba română (pe lângă pregătirea teologică şi însuşirea limbii române, aceşti clerici primesc pe linia Moscovei şi o instruire specifică FSB dar acesta este un aspect mai puţin discutat). BOUk nu ezită să folosească acest argument: “facem tot ce este necesar pentru ca credincioşii de limba română să se simtă confortabil în sânul Bisericii noastre, având libertatea deplină de a îndeplini slujbele divine în limba română”(2). Totuşi, reacţia Moscovei nu a fost înverşunată, ci este mai degrabă, după cum vedea, cel mai mic numitor comun al unui şir de incoerenţe: în definitiv, se consideră că etnicii români sunt pierduţi pentru cauza russkiy mir, iar soarta lor ar putea fi tranşată prin negociere cu BOR. BOUk încă mai speră că BOR ar putea fi un aliat pentru a echilibra într-un fel dominaţia în ascensiune în regiune a Patriarhiei Ecumenice.

Continuarea, aici.