de Radu Carp

Emoţia puternică din jurul asasinării lui Aleksei Navalnîi se va risipi foarte curând şi va trebui să revenim la contemplarea obiectivă a realităţii dure a războiului din Ucraina. Este foarte adevărat că acest eveniment tragic a conştientizat opinia publică occidentală asupra pericolului unei dictaturi condusă de Vladimir Putin nu numai pentru Federaţia Rusă, ci şi pentru întregul continent. Nici nu era nevoie de prea mult pentru ca liderii politici să se alinieze opiniei publice din statele europene: potrivit raportului prezentat Conferinţei de Securitate de la München, intitulat Lose – lose?, Federaţia Rusă este considerată de opinia publică din diferite ţări cel mai mare risc de securitate sau în orice caz într-un top trei riscuri. Înfruntarea cu regimul Putin a trecut însă la un alt nivel, cel în care adversarul dovedeşte din plin că nu pune niciun preţ pe morală şi este în stare de orice gest. După asasinarea lui Navalnîi, întrebarea cheie a momentului este ce va face Vladimir Putin în continuare, după ce va fi plebiscitat într-un simulacru de alegeri prezidenţiale, fără oponenţi politici în interiorul ţării şi cu o opoziţie în exil divizată asupra scopurilor, metodelor şi potenţialului lider unificator.

Nu ştim ce va face Vladimir Putin cu puterea nelimitată pe care o are şi o va avea dar categoric nu va contempla pasiv după alegeri imaginea sa în istorie. Liderul de la Kremlin forţează un sfârşit al războiului din Ucraina în avantajul său. Dacă se poate înaintea alegerilor din SUA, cu atât mai bine. Pentru a desluşi dacă o poate face şi cum o poate face, este nevoie de o privire de ansamblu a situaţiei din Ucraina, pe două paliere separate, politic şi militar, pentru a realiza ulterior convergenţa celor două aspecte.