Administratia Biden a luat decizia la summitul NATO de la Madrid sa aloce o brigada rotativa in plus pentru Flancul Estic, drept raspuns la agresiunea Federatiei Ruse in Ucraina.

Tot atunci, s-a luat decizia ca in Polonia sa fie dispus Corpul V de Armata dar nu caracter temporar.

Diferenta s-a facut aunci, deoarece Romania nu a stiut sa explice care sunt amenintarile Federatiei Ruse la Marea Neagra.

Cum Donald Trump a dorit de la bun inceput sa anuleze tot ce a facut predecesorul sau, soarta acestei brigazi rotative era decisa inca din luna ianuarie.

In tot acest interval de timp, Romania nu a reusit sa convinga SUA ca este nevoie nu de o brigada rotativa, ci de aducerea mai multor trupe SUA cu caracter permanent pe teritoriul tarii noastre.

De fapt, cine trebuia sa faca ceva si nu a facut?

Complicat, foarte complicat.

Polonia a reusit exact opusul, sa il convinga pe Donald Trump sa mentina militarii americani in Polonia la nivelul post-Madrid.

Explicatia rezida in neintelegerea felului in care actioneaza Administratia Trump.

Este vorba de un sistem tranzactional: iti dau daca imi dai.

Ce putea oferi Romania in plus incepand cu luna ianuarie?

Ar fi putut sa deschida larg usa investitiilor americane dar nu ca pana acum, ci prin raportare la domenii care nu au fost pana acum explorate.

Finlanda a inteles perfect acest mod de actiona. Vrea SUA spargatoare de gheata? In regula, vi le dam noi dar ca sa nu credeti ca in acest fel SUA devine dependenta de Finlanda, jumatate se vor construi in SUA si se vor crea locuri de munca in SUA.

Taiwan a inteles lectia: avem nevoie de Patriot, suntem de acord ca in schimb sa mutam o parte din productia TSMC in SUA, se creaza locuri de munca pentru americani si toata lumea este multumita.

Diplomatia nu este facuta doar din vizite protocolare, imagini si comunicate. Diplomatia inseamna si legatura permanenta cu mediul economic.

Bref, ne-am ales si cu mai putini soldati americani si fara francezii de la Carrefour. Oare de ce?!