de Radu Carp

Republica Moldova are de-a face, odată cu adoptarea unei poziţii ferme de partea Ucrainei şi cu dorinţa categorică de a adera la Uniunea Europeană, în paralel cu reunţarea la dependenţa economică şi energetică de Federaţia Rusă, cu provocări existenţiale cu care nu s-a mai confruntat de la proclamarea independenţei în 1991.

Este evident faptul că, pe măsură ce această politică promovată de preşedintele Maia Sandu şi sub conducerea a două guverne succesive dominate de PAS, conduse de Victoria Gavriliţă şi în prezent de Dorin Recean, acţiunile de război hibrid îndreptate împotriva Republicii Moldova s-au intensificat. Acestea au devenit manifeste odată cu încălcarea spaţiului aerian prin rachete dirijate spre Ucraina care au făcut pagube sau doar au survolat şi teritoriul acestei ţări. Şantajul energetic al Federaţiei Ruse a fost constant dar, la un moment dat, datorită conectării Republicii Moldova la reţeaua energetică europeană cu ajutorul României, acesta nu a mai avut obiect. Provocări în Transnistria au existat anul trecut dar deocamdată există canale de comunicare eficiente între Chişinău şi Tiraspol pentru a descuraja orice posibilă tentativă de destabilizare a regiunii, în condiţiile în care liderii transnistreni nu doresc să se angajeze sau să fie angajaţi în războiul din Ucraina. Au urmat tentativele succesive de lovitură de stat. Cum acestea au fost dejucate la timp, a apărut ideea unor demonstraţii de forţă, la îndemnul Partidului Şor, conduse de deputata Marina Tauber. Nici această modalitate de război hibrid nu a avut succes. Autorităţile de la Chişinău s-au mobilizat pentru a împiedica orice înclinaţie spre violenţă a acestor manifestaţii. Un semn de întărire a mecanismelor statului de drept a fost marcat prin acuzaţiile aduse doamnei Tauber şi prin încercarea de a declara Partidul Şor ca fiind neconstituţional, ambele procese fiind în derulare.

Toate acestea arată o determinare fără precedent de a merge fără niciun fel de rezerve pe calea integrării europene. Renunţarea la apartenenţa la CSI a fost abandonarea ultimei legături a Republicii Moldova cu încercările Federaţiei Ruse de a domina spaţiul ex-sovietic după destrămarea URSS. În aceeaşi linie se înscrie şi implicarea Parlamentului în vederea statutului limbii române, o restanţă demult amânată, în condiţiile existenţei unei decizii a Curţii Constituţionale fără echivoc.

Continuarea, aici.