Saptamana Patimilor nu se refera doar la patimile lui Iisus, ci transcede, in mod misterios, patimile fiecaruia.
Am inceput in prima zi a acestei luni un tratament care inseamna pentru mine inceputul sfarsitului pandemiei.
In martie 2020 incepeam pandemia in conditii catastrofale: dureri de spate intense, dublate de zona zoster la ochi. Timp de 3 luni, pana la 6 iunie, nu am iesit din casa. Sotia m-a ajutat cu toate cumparaturile (in afara celor online…), inclusiv medicamente si administrarea lor.
In vara anului trecut am fost plecat din Bucuresti pentru doua luni, intr-un loc total izolat dar durerile de spate au persistat.
Incepand cu data intoarcerii in Bucuresti, 1 octombrie, a urmat o noua izolare, cauzata de revenirea zonei zoster si persistenta durerilor de spate.
Ulterior iesirii din spital, peste doua luni pana la expirarea a doua saptamani de la rapelul vaccinului, nu am iesit din casa decat pentru strictul necesar. Sotia mea a avut grija ca nimic sa nu-mi lipseasca.
De ieri am inceput un tratament pentru durerile de spate si a fost prima zi cand a dat rezultate, prima zi in care m-am simtit complet sanatos. La fel, sotia mi-a fost alaturi in mod discret, si-a sacrificat zile din concediul ei pentru a-mi fi alaturi.
A inceput sfarsitul patimilor si revenirea la normalitate.
Multi se pot lauda cu casnicii fericite si multi poate nu sunt satisfacuti in familiile lor.
Putini cei care pot afirma ca partenerul de viata le-a salvat viata si am norocul de a ma numara printre acestia. La randul meu am fost in urma cu 11 ani in pozitia de a-i proteja decisiv sanatatea.
Faptul ca am realizaf acest aspect in Saptamana Patimilor este pentru mine un gest incarcat cu semniificatii profunde.