de Radu Carp

Am visat că Raed Arafat venea în persoană, în fruntea unui echipaj SMURD, pe insulele Kos şi Lesbos pentru a acorda primul ajutor refugiaţilor veniţi din Turcia.

Am visat că Bisericile amenajau spaţii de cazare pentru refugiaţi în centrele lor sociale şi ofereau asistenţă spirituală celor în nevoie. Am visat că profesori special instruiţi merg în locurile unde sunt cazaţi refugiaţi pentru a-i învăţa limba română şi a organiza clase speciale pentru copiii acestora. Limba română 4 ore pe zi, aşa cum învaţă germana refugiaţii ajunşi la Erfurt. Am visat că autorităţile cheamă la dialog comunitatea siriană existentă din România pentru a găsi împreună soluţii. Am visat că alte autorităţi au instrumente pentru a depista refugiaţii asociaţi grupărilor teroriste. Am visat că putem trăi într-o ţară europeană care ţine la valorile ei şi totodată îi integrează pe cei care doresc să îi devină cetăţeni. Am visat că războiul din Siria s-a terminat şi că în Libia traficanţii de persoane sunt judecaţi de tribunale independente de puterea politică, aleasă prin vot universal. Am visat că Uniunea Europeană a adoptat o politică comună a migraţiei prin care beneficiile financiare pentru solicitanţii de azil sunt aceleaşi în fiecare stat, iar azilul se acordă printr-o procedură identică în toate statele membre. Am visat că Nansen împărţea din nou paşapoarte, iar Wallenberg permise de trecere. Am visat că trenul Budapesta – Viena merge şi ajunge la timp, precum odinioară. Am visat că refugiaţii, cei care vor, se întorc acasă pentru că au o casă unde se pot întoarce. Am visat ca am aderat la Spaţiul Schengen. Deocamdată, este doar un vis. Nu este însă imposibil ca acest vis să devină realitate. Depinde doar de cum ne punem în valoare virtuţile.