Un nou termen este acum la moda pentru a caracteriza contextul complex in care ne aflam: policriza. Binecunoscutul economist Larry Summers, fost Secretar al Trezoreriei SUA si presedinte al Universitatii Harvard, intr-un interviu din Financial Times, atribuia paternitatea termenului lui Adam Tooze, un istoric englez profesor la Universitatea Columbia. Termenul de policriza isi propune sa surprinda o combinatie unica de evolutii care au loc simultan si care se potenteaza reciproc. Pana la urma, cu astfel de evolutii lumea s-a mai confruntat: tensiuni geopolitice, razboaie, crize economice, puseuri inflationiste, instabilitate politica. Insa iata-le acum pe toate prezente impreuna, riscand sa destabilizeze ordinea economica si geopolitica mondiala. Confruntati cu o situatie atat de grava si in acelasi timp exceptionala, intrebarea este: de unde a pornit totul? Care au fost cauzele care ne-au adus aici? Iar raspunsul meu, poate paradoxal, este ca toate aceste evolutii din zone atat de diverse, economice, politice, militare, au de fapt un numitor comun: lipsa de credibilitate. Lipsa de credibilitate geopolitica In ultimii ani am fost martorii unui proces intens de repozitionare a Chinei in raport cu tari si regiuni geografice din proximitatea sa. Iar aici ma gandesc la tensiunile generate de pretentia de a controla Marea Chinei de Sud, ignorand aspiratiile altor sase tari din regiune, sau la tensiunile izvorate din amenintarile constante la adresa Taiwanului. In ultimul deceniu, aceasta noua statura de putere regionala necontestata pe care si-a creat-o China a facut ca, alaturi de Rusia, sa apara un nou important pol de putere care contesta rolul SUA de putere globala. Aceste evolutii au fost vazute de Rusia ca o oportunitate istorica, ceea ce a incurajat-o sa solicite o acceptare a largirii sferei sale de influenta si retragerea prezentei NATO din Estul Europei. Ar fi trebuit sa surprinda astfel de evolutii? Poate ca nu, daca depanam timpul inapoi. Sa ne amintim de retragerea economica si politica a SUA din Asia, initiata de presedintele Trump, sau de relatia amicala si admiratia pe care acesta o avea pentru presedintele Putin. In tot acest timp, dependenta economica a Europei fata de Rusia nu a facut decat sa creasca, atat din perspectiva importurilor (de gaze), cat si din perspectiva exporturilor sau a investitiilor straine directe. Toate aceste tendinte au fost asezonate cu discutii din ce in ce mai serioase care puneau sub semnul intrebarii soliditatea angajamentului SUA fata de NATO sau promovau ideea unei armate europene care sa fie mai putin dependenta de aliatul american. NATO devenea din ce in ce mai slaba.

Continuarea, aici: » Numitorul comun al poli-crizei actuale (https://www.raducraciun.ro/numitorul-comun-al-poli-crizei-actuale/)