de Radu Dudău

Spre deosebire de „piețele strânse“ ale anilor 2000, suntem astăzi în situația unei supraoferte de hidrocarburi, pe fondul diminuării globale a cererii.

De la mijlocul lunii iunie, cotația ți­țe^­iu­lui Brent este într-o continuă și pro­nun­țată scădere: de la 115 dolari/baril la 15 iunie, prețul a coborât pe 11 septembrie sub 98 de dolari/baril. Tendința e îmbucurătoare pentru con­sumatori, dar contrariantă în actualul context in­ter­na­țional. Rareori au avut loc în același timp atâtea con­flicte militare intra- și in­ter-statale în regiuni pro­du­cătoare de petrol: război în Irak, Siria și Libia, conflict intern în Egipt și Algeria, embargouri impuse in­dus­triilor petroliere ale Iranului și Rusiei, vio­lențe militare între Sudan și Sudanul de Sud, amenințarea epidemiei de Ebola în Gol­ful Guineea – fie și numai o fracțiune din această desfășurare globală de in­se­cu­ritate ar fi cauzat, în deceniul trecut, o creș­tere bruscă de preț (price spike) pe bur­sele internaționale de mărfuri.

Cu piețe internaționale de energie „strân­se“ (tight), în care cererea era mai mare decât oferta, anii 2000 au fost marcați de con­sumul insațiabil al „puterilor emer­gen­te“ (China și India, în primul rând) și de teama că producția de petrol avea să fie excedată de cerere în cursul următorului deceniu. Astfel, în iunie 2008, barilul de ți­ței atinsese un maximum al tuturor tim­purilor de 147 de dolari. Într-un asemenea climat de piață, era suficientă o grevă a muncitorilor petroliști în Venezuela sau un sabotaj al oleoductelor din Delta Ni­ge­rului, de exemplu, pentru a genera un spike de circa 10 dolari/baril. Dar în ciuda multitudinii și profunzimii crizelor ac­tua­le, prețul este în diminuare. Acest fapt ce­re o explicație.

Potrivit Petroleum Intelligence Weekly (PIW, 1 septembrie 2014), întreruperile de producție la nivel global au însumat, de la în­ceputul lui 2011 până în prezent, circa 3 milioane de barili/zi (b/z). Irakul pro­duce acum puțin peste 3 milioane b/z, doar jumătate din nivelul așteptat pentru următorii ani. În Libia, marcată de haosul luptei dintre milițiile rivale, producția a crescut de la 200.000 b/z în iunie la 800.000 b/z în septembrie, dar e im­pro­babilă atingerea obiectivului de 1,5 mi­li­oane b/z până la sfârșitul anului. Iranul exportă circa 1 milion b/z și nu poate spe­ra să depășească acest nivel până la în­cheierea unui acord cu grupul P5+1 pri­vind detaliile programului său nuclear. Pe termen mai lung, sancțiunile economice occidentale vor reduce capacitatea Rusiei de a dezvolta noi zăcăminte în greu acce­sibila regiune arctică, iar producția de hi­dro­carburi din Marea Nordului e în con­ti­nuă diminuare.

Un asemenea cumul de factori ar fi avut efecte economice catastrofale în anii 2000. Dar elementele fundamentale ale pieței sunt astăzi diferite. În primul rând, pro­ducția americană de țiței „ușor și dulce“ (light, sweet crude, tranzacționat pe bur­sa new-yorkeză de mărfuri,NYMEX, sub cotația West Texas Intermediate, WTI), extras preponderent din roci de „țiței de șist“, a reușit nu doar să compenseze, ci să și depășească volumul cumulat al în­tre­ruperilor de producție. Din 2011 până în prezent, producția de țiței a SUA a crescut cu peste 3 milioane b/z, la care se adaugă 1 milion b/z de gaze naturale condensate. În august 2014, producția în Statele Unite a atins nivelul uluitor de 13 milioane b/z, ceea ce a plasat America pe primul loc al producătorilor mondiali. În plus, alte state pro­du­că­toare din afara carteluluiOr­ganizației Țărilor Pro­du­cătoare și Exportatoare de Petrol (OPEC), precum Canada, Brazilia și Co­lum­bia, au adus contribuții apre­­ciabile pe piața globală, pia­ță ce totalizează apr­ox­i­ma­tiv 93 de milioane b/z. Agenția Internațională pen­tru Energie (IEA) anticipează o creștere a producției de țiței în afara OPEC cu 1,6 milioane b/z în 2014 și cu alți 1,3 milioane b/z în 2015, creștere al cărei principal vector este boom-ul producției hidro­car­burilor de șist.

În al doilea rând, cererea de petrol la nivel global este în evidentă încetinire. China și-a redus cererea cu 250.000 b/z în 2014, pe fondul scăderii de creștere economică. La fel stau lucrurile și în Europa, unde eco­no­mia Zonei Euro e amenințată de deflație (scădere a prețurilor concomitentă cu scădere a activității economice). În plus, un rol explicativ important îl joacă și efec­tele politicilor energetice europene de pro­movare a eficienței energetice și de sub­ven­ționare a surselor de energie rege­ne­rabilă, care au diminuat proporția hi­dro­carburilor în structura consumului de ener­gie. Potrivit ultimului său raport lu­nar, IEA anticipează o temperare a creș­terii consumului de petrol cu 150.000 b/z în 2014 la 900.000 b/z, cu o estimare ceva mai optimistă pentru 2015: creștere a ce­rerii agregate de 1 milion b/z.

 Sursa: http://www.revista22.ro/

Articolul integral poate fi citit doar in editia print a revistei 22, pe care o puteti cumpara de la chioscurile de ziare, prin abonament la Posta sau la sediul redactiei, sau dupa modalitatile pe care le gasiti la adresa urmatoare: http://www.revista22.ro/abonamente.php.