de Radu Preda

Unul dintre subiectele de la faza judeţeană a Olimpiadei la Limba Română din câteva locuri din ţară a stârnit pe bună dreptate stupoare: redactarea unui referat (scil. denunţ) la adresa lui Ilie Moromete demascat drept „element duşmănos“.

Înainte de orice observaţie, câteva date istorice.* Legea reformei agrare din martie 1945 a expropriat peste 1.400.000 de hectare de la 143.213 proprietari. Terenul din proprietatea statului comunist a sporit masiv în 1948, când au fost expropriate alte 940.000 de hectare de la marii proprietari, prizonieri de război şi „duşmani ai poporului“. Rezistenţa populaţiei a fost peste nivelul aşteptărilor autorităţilor, doar în perioada 1950-1954 fiind încarceraţi în jur de 5.000 de ţărani, numărul celor executaţi exemplar nefiind cunoscut cu exactitate nici până acum.

Autorul subiectului se autodenunţă prin lipsă de tact pedagogic şi cinism. În contextul în care, din păcate, tema trecutului recent este aproape absentă din manualele noastre de istorie, literatură, psihologie sau geografie, a pune problema în aceşti termeni reprezintă un act de dispreţ faţă de victimele totalitarismului comunist. Într-o asemenea optică, elevii pot primi în viitor subiecte varii de genul „realizaţi un referat despre interceptarea corespondenţei lui Ştefan Tipătescu“ sau „formulaţi impresii despre executarea lui Apostol Bologa“.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei au reacţionat prompt şi chiar au taxat fără echivoc formularea drept inadecvată. Însuşi faptul că un asemenea subiect a fost posibil – oricât ar apăra unii latura „creativă“ (sic!) a acestuia – ne dă măsura precisă a nivelului la care s-a ajuns în materie de relativizare a crimelor comunismului, de bagatelizare a ororilor comise de statul terorist a cărui instalare definitivă se petrecea în 1947, adică exact în urmă cu şapte decenii. Stranie manieră de a încuraja educaţia istorică şi civică.

Despre această tendinţă de acomodare cu „banalitatea răului“ (Arendt) am discutat recent la Berlin, la conferinţa dedicată anului 1917 în istoria Rusiei şi a lumii. Rămâne valabilă constatarea că ne confruntăm în continuare cu una dintre cela mai inexplicabile şi cutremurătoare amnistii juridice şi etice. Crimele comunismului nu sunt evidente, nu se impun de la sine, par să se piardă printre paragrafe. Sunt asemeni girafei despre care un alt ţăran al lui Marin Preda exclamă contrariat: „Asta e ceva care nu există!“.