Organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Institutul Cultural Român (ICR), s-a încheiat acum câteva ore ediţia a doua a Şcolii de Vară de la Sinaia dedicată exilului.

Dincolo de atribuţiile legale ale IICCMER, constat cu uimire că (aproape) nimeni nu tezaurizează sistematic experienţa exilică a trecutului nostru recent. În afara interviurilor-document ale Marilenei Rotaru, salvând astfel chipurile unui fenomen de o amploare subevaluată, nu avem repere clare şi nu ştim că, pe lângă rezistenţa anticomunistă, detenţia politică şi dizidenţa antisistemică, „agitaţia“ exilului a avut determinantul rol de a scoate regimul comunist de la noi din categoria business as usual, arătând Vestului chipul lui hidos imposibil de justificat sau de ignorat.

Într-o logică pe care doar istoria o ilustrează, având înălţimea care nouă de regulă ne lipseşte, monarhia a tutelat nu doar izbânda de acum un secol, dar, prin figura tragică şi demnă deopotrivă a Regelui Mihai I, tot ea a livrat combustia necesară protestului permanent faţă de experimentul social la care a fost supusă cu cinism România după 1947. Este motivul pentru care, în an centenar, am revenit la semnificaţiile longevităţii monarhice, la perioada în care nu a mai avut putere politică, însă a emanat o neştirbită autoritate morală.

Şcoala de Vară de la Sinaia a oferit un spaţiu de dialog inclusiv pentru cei care, prin vocile lor, alături de cea a suveranului exilat, au picurat, săptămână după săptămână, speranţa în sufletele ascultătorilor. Astfel, la dezbaterea despre rolul presei exilului au participat: Doina Alexandru, fost redactor la Radio Europa Liberă, Matei Cazacu, fost corespondent la Radio Europa Liberă, BBC şi Vocea Americii, Christian Mititelu, fost director al secţiei române de la BBC, şi Neculai Constantin Munteanu, fost redactor la Radio Europa Liberă.

Nu în ultimul rând, scopul unor astfel de întâlniri, la Sinaia, Braşov sau Râmnicu Sărat, este de a confirma şi aprofunda interesul liceenilor, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor faţă de istoria recentă. Cum nu mai este de la sine înţeleasă aplecarea tinerilor faţă de perioada comunistă – dezinteres reflectat în numărul mic de lucrări pe temă şi în calitatea lor –, IICCMER încurajează pe cei care nu vor să cunoască doar pentru ei, ci mai mult decât atât să se transforme în multiplicatori de conştiinţă istorică în rândurile colegilor de generaţie.

Citeste mai mult: adev.ro/pc3tlt